The Tree of Life a fost cel mai aşteptat film din competiţia Festivalului de la Cannes, care a adus la început de săptămână şi cei mai mulţi cinefili pe Croazetă, iar acum are un alt record în palmares - i-a împărţit în două tabere pe criticii şi jurnaliştii de la Festival. Fluierat insistent la finalul proiecţiei pentru presă de luni, filmul primeşte punctajul maxim din partea criticilor de la The New York Times (SUA), Positif (Franţa), L'Unita (Italia), situându-se pe locul trei în clasamentul presei de specialitate, întocmit de publicaţia Screen International.
Regizorul Terrence Malick, care face mai multe gesturi riscante în film, printre care arătarea unor dinozauri, renunţarea la naraţiunea clasică, pentru a folosi fără reţinere vocea din off, şi aducerea unui star ca Sean Penn doar pentru a-l pune să se plimbe prin cadru, fără să-i dea nicio replică, nu a binevoit să se arate la conferinţa de luni. E consecvent. În 30 de ani nu a acordat mai mult de 5 interviuri, deşi are în palmares două nominalizări la Oscar, un Urs de Aur şi încă o nominalizare la Palme d'Or, pe lângă cea de anul acesta. Prezenţi au fost doar Brad Pitt (în calitate de protagonist şi producător), actriţa Jessica Chastain, producătorii Bill Pohland, Grant Hill, Sarah Green şi coordonatorul efectelor vizuale, Dan Glass (Matrix Reloaded, V pour Vendetta). Pohland a spus, legat de absenţa regizorului, că acesta "nu doreşte să discute despre filmul său. Vrea ca publicul să-l vadă ca pe un poem şi ca fiecare să-l interpreteze după cum consideră".
În Texasul anilor '50, Jack - în vârstă de 12 ani - creşte alături de un tată autoritar (Pitt) şi de o mamă iubitoare şi generoasă (Jessica Chastain), care-i insuflă încredere şi sentimente religioase. Naşterea celorlalţi doi fraţi îl obligă să împartă această dragoste necondiţionată, dar să înfrunte şi un tată din ce în ce mai obsedat de reuşita copiilor lui. Totul până când unul din cei doi fraţi ai lui Jack suferă un accident mortal. Aceasta este pe scurt, dar şi în detaliu povestea. Malick se concentrează pe stări, pe trăirile pe care le au părinţii, la aflarea veştii, nu pe naraţiune, pe încercarea mamei de a-l găsi (cu gândul) pe fiul pierdut - căutare care duce înapoi în timp până la naşterea Cosmosului (trecând prin etapa cu dinozaurii), apoi pe sentimentele lui Jack şi pe amintirile sale. Jack adult (jucat de Sean Penn) încearcă să găsească momentul din trecut când a avut de ales drumul pe care să continue, variantele care i s-au dat fiind "natura" şi "graţia", adică calea tatălui sau cea a mamei. Prima oră din film e o succesiune de imagini şi efecte vizuale - o voce din off perorând citate biblice. Frumuseţea imaginilor a fost cu adevărat hipnotizantă, deşi la un moment dat aveai senzaţia că trebuie neapărat să schimbi de pe Discovery pe postul în care rulează filmul cu Brad Pitt. După o oră începe şi Pitt să lege mai multe replici, cu aceeaşi grimasă pe care o afişa în Inglourious Basterds, à la Marlon Brando.
Ca să închei cu părţile bune ale filmului - senzaţia pe care ţi-o dă The Tree of Life este cea a unei plutiri, e aproape o experienţă transcendentală, cu fluturi care ţi se aşează pe mână, planete gravitând în armonie, păduri virgine, citate din biblie despre compasiune, umilinţă, dragoste. Abordarea lui Malick e filozofică, filmul e aproape un poem în imagini, iar ceea ce i s-a întâmplat familiei din film nu ar fi putut să ne răscolească la fel de mult dacă The Tree of Live ar fi avut o structură clasică.
Părerea ta
Spune-ţi părereacaci de mult vreau sa-l vad...