Şocant, îndrăzneţ, provocator, cu o Nicole Kidman care face felaţie la distanţă şi urinează pe Zac Efron, cu un Matthew McConaughy sodomizat şi un John Cusack memorabil în rol de psihopat, The Paperboy e cel mai şocant film din punct de vedere vizual al competiţiei. Şi cel în care se excretează cel mai mult...
De la regizorul nominalizat la Oscar Lee Daniels (Precious) vine acest The Paperboy, o poveste provocatoare, plină de sugestii sexuale, de ambiţie şi prejudecăţi plasată în anii '60, în sudul Floridei. The Paperboy este inspirat dintr-o poveste adevărată: filmul este o incursiune în latura murdară a unei anchete criminalistice, iar personajele se vor lupta cu obsesiile, cu trădarea şi cu proprii demoni pe drumul întortocheat către dreptate.
Totul începe în mlaştinile din sudul Floridei, la Moat County, unde lucrurile au rămas neschimbate de zeci de ani, însă ceva clocoteşte şi stă să se întâmple: Jack Jansen (Efron), fiul editorului ziarului local, un băiat imatur, tocmai s-a întors de la facultate (de unde a fost dat afară) pentru a se apuca de livrat ziare. Însă sosirea fratelui său mult-admirat, ziaristului Ward (McConaughey) de la Miami, aflat pe urmele ştirii carierei lui, va aduce lucrurilor o nouă turnură. Alături de Ward vin partenerul său de scris Yardley (Oyelowo) şi atrăgătoarea Charlotte Bless (Kidman), o femeie fatală atrasă prea tare de condamnaţii la moarte. Cei trei sunt puşi pe fapte mari: să demonstreze că un om nevinovat este dus pe scaunul electric.
Cu Jack pe post de şofer, cei trei aranjează o întâlnire cu Hillary Van Wetter (Cusack), un personaj dubios acuzat că l-ar fi ucis pe şeriful oraşului: Van Wetter se află acum în arest, aşteptându-şi rândul la pedeapsa capitală. Însă, în curând, între ei va erupe tensiunea sexuală, motivaţiile obscure şi lucrurile întunecate ale vieţii lor. În căutarea adevărului, personajele se trezesc într-o reacţie în lanţ de pasiune şi de violenţă. Alături de Jack este un singur adevărat confident, menajera de culoare Anita (Macy Gray, excelentă) care priveşte neputincioasă cum inocenţa tânărului va fi pierdută pentru totdeauna.
De la eroina analfabetă, dar ambiţioasă din Precious, şi până la paznicul de închisoare rasist dar suferind de singurătate din Monster's Ball, Lee Daniels, regizor şi producător, niciodată nu s-a ferit să atragă fascinaţia publicului asupra unor personaje care trăiesc la limită. Cu The Paperboy, regizorul continuă investigarea unei poveşti poliţiste din mlaştinile Floridei anului 1969, unde tensiunile rasiale, sexuale şi minciunile alcătuiesc un amestec exploziv. Daniels a avut o înclinaţie specială pentru romanul lui Pete Dexter, un ziarist devenit autor de romane, o carte întunecată, dovedind pe alocuri umor negru dar şi complexitate psihologică. După autor, The Paperboy e un roman poliţist şi în acelaşi timp un studiu al aspectelor instinctuale ale comportamentului uman.
Zac Efron este Jack, fratele mai mic, cel pentru care prima dragoste este personajul lui Nicole Kidman, o femeie ce prefera logodna cu un condamnat la moarte. Însă şi fratele mai mare al lui Jack, Ward, deşi tenace şi mereu în căutarea dreptăţii, are totuşi propriile lui secrete. Acesta o va aduce pe Bless în persoană la Moat Contry - în aparenţă pentru a-i-l prezenta pe ucigaşul condamnat cu care ea cândva a schimbat scrisori de dragoste, pentru ca mai apoi să îl vadă pe Jack îndrăgostit de ea. Portretul de fiinţă pierdută, fără principii, vulgară al lui Charlotte îl realizează Nicole Kidman. John Cusack a fost de asemenea intrigat de posibilitatea unui teritoriu "necucerit" cu rolul odiosului şi coloratului Hillary Van Wetter, cel care poate că nu e vinovat de crima pentru care e condamnat, dar cu siguranţă e vinovat de altele. Cusack declară: "Este un personaj straniu. În termeni de limbaj cinematografic, e un fel de 'băiat rău', dar în sens tragic e ca o creatură de pe altă lume, cea care îl va iniţia pe Jack. Cu siguranţă acesta este cel mai plin de miez rol de om posedat de forţele răului pe care l-am avut vreodată".
Imaginea e semnată de Roberto Shaefer, acelaşi director de imagine ca şi la Monster's Ball (unde Daniels este producător): "pentru Daniels, latura vizuală şi povestea sunt unul şi acelaşi lucru - în acest caz, el reuşeşte să ia publicul într-o călătorie prin abisul inimii omeneşti', notează operatorul în caietul de presă oferit jurnaliştilor la Cannes.
Declarația de la conferinţa de presă de la Cannes a regizorului a fost de asemenea surprinzătoare: "Fiecare persoană din acest film este o persoană pe care o cunosc în realitate, și pe care o înțeleg în mod intim. Dacă nu le înțelegeți, nicio problemă, bun venit în lumea mea. Am făcut acest film pentru că sunt un regizor de culoare și gay. În anii '80 am avut relații sexuale cu mulți albi, care refuzau să mă vadă în public. Pentru că eram de culoare. Îi deranja, și acum îi deranjează și mai mult să se gândească la asta. Se urau. Am făcut acest film pentru că surorile mele erau în închisoare și scriau unor bărbați aflați în închisoare, la rândul lor.Am fĂcut acest film pentru că fratele meu a fost în închisoare pentru o pedeapsă foarte lungă. Am avut grijă de copiii lui și el a întâlnit femei care îi scriau în timpul detenției sale. Îi înțeleg pe acești oameni".
Părerea ta
Spune-ţi părerea