Kristen Stewart: "nu am vrut să devin niciodată 'o marfă' "

On the Road, în regia lui Walter Salles, bazat pe romanul omonim al lui Jack Kerouac, readuce road-movie-ul la Cannes, spectatorul fiind invitat la o călătorie alături de Kristen Stewart, Garrett Hedlung, Sam Riley, Kirsten Dunst şi Tom Sturridge. Într-un interviu obţinut de publicţia Cinemagia la Cannes, Kristen Stewart explică cu maturitate de ce este exact opusul personajului ei.

Jack Kerouac a fost un boem, un scriitor a cărui operă literară l-a plasat printre primii autori americani ai secolului XX. În principala sa lucrare, On the Road, Kerouac intră în pielea lui Sal Paradise, un tânăr puţin introvertit şi fascinat de personalitatea lui Dean Moriarty, care l-a luat sub aripa sa în mai multe călătorii prin Statele Unite. În rolul lui Paradise, Sam Riley.

Poetul simbol al mişcării Beat, Neal Cassady, era şarmant însă blazat, avid de libertate, călătorii şi femei. Jack Kerouac, autorul cărţii ce stă la baza filmului On the Road a călătorit alături de el prin cele mai îndepărtate colţuri ale Statelor Unite; aceste aventuri sunt subiectul filmului On the Road, în care Neal devine Dean Moriarty, carismaticul aventurier care îl pune în inferioritate pe Sal Paradise.

Kristen Stewart o joacă în film pe LuAnne, cea care în realitate s-a căsătorit cu Neal Cassady la 15 ani, divorţând la scurt timp. Totuşi, a rămas amanta lui pentru mulţi ani. Împreună cu Dean şi cu Sal, LuAnne a călătorit prin State, încercând droguri, alcool şi alte nebunii, nu de puţine ori discutabile. LuAnne apare în On The Road sub numele Marylou. "Nu semăn deloc cu ea", declară actriţa Kristen Stewart, care înainte de rolul din Twilight jucase rolul unei muze senzuale în Into The Wild de Sean Penn.

Iată, în continuare, interviul acordat la Cannes de Kristen Stewart.

Ce faci ca să rămâi cu picioarele pe pământ, după succesul lui Twilight? Ai simţit vreodată că eşti în pericol să devii una din acele "fete de la Hollywood"?

Kristen Stewart: Mi s-a părut ridicol şi penibil să mă consider "bună de vânzare". Şi asta e tot ce ştiu să facă "fetele de la Hollywood". Şi chiar acum, cel mai interesant lucru despre mine este că On The Road este în Cannes, şi cred că atunci când toţi din jur se uită la tine pentru altceva decât pentru că faci filme... nu e ok; nu am vrut niciodată să devin o "marfă". Plus că începi să dai părţi din tine, pe care nu le mai recuperezi. Iar oamenii care se vând aşa au nişe personalităţi atent formate, cultivate, fabricate. Şi se pricep de minune la asta. Sunt actori pricepuţi. Când îi vezi în talkshow-uri te întrebi ca spectator: "Wow, cum de reuşesc asta?" Însă după un timp, te simţi, ca actor, de parcă nu ai fi nimeni: încerci să fii atâţia alţi oameni, dar de fapt nu eşti tu, nu eşti nimeni.

Ai menţionat în conferinţa de presă că ai fost la Montreal într-un stagiu de pregătire unde a trebuit să citeşti tot ce au citit protagoniştii filmului. Poţi să ne dai mai multe detalii?

Kristen Stewart: Da, pentru că toate detaliile astea pe care noi ca actori trebuie să le ştim pentru a nu părea ca nişte copii neştiutori în faţa celor care au trecut prin evenimentele din film şi le cunosc istoria în amănunt. Chiar dacă asta te face mai credibil în rol, totuşi nu te ajută să joci mai bine. Au fost patru săptămâni în care am învăţat să dansez cu Garrett şi, nu ştiu, am avut mult noroc. Walter Salles are calitatea asta de a apropia pe oameni unul de altul. Eram ca o mare familie, a fost fără pereche experienţa asta. Datorită acelor patru săptămâni am reuşit fiecare să fim în largul lui şi să fim spontani unii cu alţii, ceea ce ne-a fost foarte greu, în special pentru mine, care sunt atât de interiorizată, sunt exact opusul personajului meu.

Se spune despre tine că eşti neînfricată. E adevărat?

Kristen Stewart: Nu... Eram îngrozită de rolul acesta. Ştiam de pe când aveam 14 ani că voi juca rolul acesta, şi mulţumesc lui Dumnezeu că l-am jucat acum când am reuşit să mai cresc un pic între timp. Eram, la 16 ani, mult mai imatură decât era personajul meu la vârsta asta. Momentul a fost perfect, pentru că dacă aş mai fi lăsat timpul să treacă, ar fi fost iarăşi greşit.

Care e trăsătura opusă personajului tău? Prudenţa, reţinerea?

Kristen Stewart: E greu de spus într-un singur cuvânt, dar felul în care se deschide către ceilalţi şi îi acceptă aşa cum ei sunt îmi este străin: ea e naivă, eu sunt mai raţională. Ea aşteaptă totul de la cei din jur. În carte e atrăgătoare, e sexy, e plină de viaţă, e îndrăzneaţă prin atitudinea ei, e nonconformistă pentru vremea aceea. Totuşi, în carte nu este descrisă în profunzime, şi riscă să rămână un fel de "jucărie sexuală". Am înţeles totuşi că personajul ei este "o groapă fără fund". Diferenţa este că eu sunt genul care urmează deciziile altora, e normal să fie aşa, de asta avem lideri. Ea e lipsită însă de conştiinţa de sine, iar eu nu sunt aşa! La sfârşitul filmului, devine un om aşezat, are copii, caută siguranţa unei familii. Exact opusul a ceea ce te-ai putea aştepta de la ea.

Cum ai transmis asta? Tu ce simţi despre asta? Cum te-ai simţi la casa ta, cu copiii tăi, eventual să părăseşti Hollywoodul pentru ca să trăieşti undeva la o fermă? Cum te vezi la 40 de ani?

Kristen Stewart: Da, vreau o familie. Paradoxal este că Marylou avea atât valori tradiţionale cât şi valori revoluţionare, şi putea să jongleze cu ele într-o manieră de care Jack şi Neil erau pur şi simplu incapabili. Şi a ajuns să trăiască până la 80 de ani. A trecut prin mai multe moduri de viaţă diferite, şi a ştiut să le împace fără a trăda pe nimeni. Trebuie să recunosc că a avut o existenţă foarte originală: eu sunt mai sensibilă, am alte limite - în schimb limitele ei erau împinse la maxim. Nu ştiu cum o să fiu la 40 de ani, dar cred că ea avea o abilitate ieşită din comun de a face mai mult decât eu, probabil, aş putea face vreodată.

După reuşitele anterioare, cum te simţi - ca o actriţă consacrată?

Kristen Stewart: Mă simt atât de norocoasă că mă aflu într-o poziţie avantajată, şi am în faţă atât de multe posibilităţi din care doar trebuie să aleg. Dar este mai puţin vorba despre rezultate sau despre experienţă, şi ştiu că o să ajung să repet experienţa asta de multe ori.

Ţinând cont de ce se întâmplă acum în lume, am avea nevoie de o nouă generaţie beat? Ar mai fi posibil?

Kristen Stewart: Nu cred că aceste contra-culturi au avut vreo reuşită, de aceea cartea nu este atât de relevantă. E interesant totuşi că a inspirat atâtea mişcări politice şi atâtea mentalităţi. Iar în carte nu erau rebeli, nu erau încă: rebelii au fost cei pe care cartea i-a inspirat. Însă totul a pornit într-o manieră atât de naturală. Cred că pentru astea trebuie să fie nişte calităţi cu care te naşti: nu poţi să te schimbi, poţi doar să găseşti calităţi ascunse foarte adânc înăuntrul tău, iar filmul le va scoate de acolo la iveală. Însă ele trebuie în primul rând să existe acolo în tine.

Poţi să ne spui ceva despre acuzaţiile de misoginism la adresa cărţii?

Kristen Stewart: Întotdeauna s-a vorbit despre ele. Cartea nu e o poveste cu fete sau pentru fete, aşa că nu le aprofundează portretele. Dar e misogină în sine ideea cum că ar fi o carte misogină. E ca atunci când observi ceva ce de fapt ai vrea tu să faci, ceva de genul "cum de tu ai reuşit?" Cred că poţi face filmul ăsta doar odată, şi cele trei realităţi sunt foarte bine simţite şi exprimate, şi chiar dacă nu sunt în totalitate explicate ele sunt foarte bine informate. Cred că felul cum se purta Jack cu ea arată complexitatea ei de caracter. PEntru cine citeşte cartea, va afla exact cum s-a întâmplat: e o poveste, un roman, nu o biografie.

copyright foto: Mediafax Foto