Vlad Ivanov: "Grossmeier întruchipează Răul"

Suntem în mijlocul celui de-Al Doilea Război Mondial, în pădurile Bielorusiei aflată sub ocupaţie nazistă. Doi partizani din mişcarea de rezistenţă se pregătesc de o misiune: asasinarea unui om din sat, considerat de către comandanţii lor a fi simpatizant al germanilor. Aşa începe povestirea. Însă omul condamnat la moarte nu e vinovat, ci e acuzat printr-un concurs de împrejurări în urma cărora nu poate să-şi probeze nevinovăţia.

Finalul va fi tragic, atât pentru acuzat cât şi pentru cei doi partizani. E vorba de una din acele situaţii fără ieşire din cauza lipsei de comunicare şi a unei serii de evenimente care nu lasă loc de explicaţii şi împiedică orice dialog. Nu există cale de rezolvare a conflictului decât printr-un deznodământ tragic... Aceasta este, pe scurt, povestea in In the Fog, de Segei Lozniţa, filmul în care Vlad Ivanov joacă un personaj cu rol central în evoluţia protagonistului. In the Fog lua premiul FIPRESCI în luna mai, la Cannes.

Românul Vlad Ivanov joacă rolul căpitanului neamţ Grossmeier, care propune protagonistului, Sushenya (vladimir Svirskiy), un contract prin care să fie informatorul germanilor. Sushenya refuză, iar Grossmeier - în loc să-l spânzure - îl eliberează. Despre personajul său, Vlad Ivanov a vorbit pentru cititorii Cinemagia la Cannes.

Personajul tău din film îl eliberează pe protagonist dar, practic, nu-i oferă viaţa, pentru că ştie că va fi omorât de partizani, foştii lui colegi. E o metaforă aceasta pentru război, în care există două variante, dar ambele pierzătoare.

Vlad Ivanov: Actul în sine înseamnă o eliberare, dar el ştie că ori îl vor omorî colegii - asta speră, de fapt, Grossmaier - ori personajul nu va suporta presiunea psihică şi va sfârşi mai rău, se va sinucide.

E vorba de un sacrificiu, protagonistul e gata să moară, să se lase spânzurat, numai să nu semneze contractul cu germanii, dar - totuşi - până la urmă, sacrificiul lui nu mântuieşte pe nimeni...

Vlad Ivanov: Poate pe el însuşi...

Care e morala?

Vlad Ivanov: În timpul războiului toată lumea a suferit schimbări majore în interiorul lui, nu mai poţi fi sigur pe reacţiile tale, pe sentimentele tale, războiul a schingiuit suflete şi mentalităţi. Despre asta e vorba.

Ar putea fi numit personajul tău un Pilat din Pont pentru că el, practic, îl lasă pe protagonist să plece, ştiind că mulţimea, foştii camaraz,i îi vor provoca moartea?

Vlad Ivanov: Pilat întreabă mulţimea, şi altcineva ia o decizie, dar Grossmaier ia această decizie cu bună ştiinţă, fiind convins că acest om va sfârşi mai crunt decât moartea pe care i-o poate oferi el, spânzurătoarea sau împuşcarea. Şi atunci, cu atât este mai odios acest personaj, cu cât e vorba de un rău gândit şi pus în practică, nu un rău făcut pe negândite, într-o clipă.

Personajul tău dă dovadă de calm pe tot parcursul scenelor. Restul scenelor sunt extrem de violente. De unde vine liniştea asta?

Vlad Ivanov: Nu e linişte, e un fel de cinism şi o obişnuinţă cu răul. E o realitate crudă pe care o ai în faţa ochilor minut de minut, şi ajungi să te obişnuieşti cu răul, cu moartea, ajungi să nu mai ştii care îţi sunt sentimentele. Iar Grossmeier întruchipează Răul. Şi mai mult decât atât, îi place foarte mult să facă răul.

Protagonistul este un fel de personaj de Ev Mediu, perioadă în care aşa-zisele vrăjitoarele erau legate şi aruncate în apă. Dacă nu se înecau, erau declarate nevinovate. La fel, Sushenya (vladimir Svirskiy) trebuie să-şi demonstreze nevinovăţia. Că nu a încheiat niciun pact cu comandantul neamţ, Grossmeier...

Vlad Ivanov: Problema nu e numai că tovarăşii nu-l mai cred, ci că inclusiv copilul şi soţia se îndoiesc de verticalitatea lui. Asta îl dărâmă interior. Îşi dă seama că el nu mai înseamnă nimic. Grossmeier e ca un şarpe, îi place să facă rău şi ştie că i-a pregătit o moarte şi mai crudă protagonistului.