Puss in Boots se anunţă o animaţie pe cinste!

Antonio Banderas, Salma Hayek, regizorul Chris Miller şi Jeffrey Katzenberg, CEO al DreamWorks Animation, au avut miercuri o întâlnire cu presa la Cannes, cu ocazia prezentării a 15 minute din animaţia Puss in Boots, cu premiera în România pe 2 decembrie. Ceea ce am văzut m-a făcut să-mi spun în gând de mai multe ori "uau". Filmul promite foarte mult - o poveste bine scrisă, cu poante foarte isteţe, personaje amuzante, un quest care se anunţă cu multe obstacole, dar la capătul căruia însăşi Gâsca şi ouăle de aur pot fi furate, o Catgirl (vocea Salmei Hayek, prima dată într-un film de animaţie) ce luptă ca un ninja şi dansează tango pasional, plus un Motan încălţat, spadasin neîntrecut, inimos, curajos, cu un arsenal de replici şi gaguri care ne fac să ne topim după el. În plus, motanul se ia în serios, ceea ce-l face  şi mai amuzant.

În cele 15 minute aflăm că este un motan proscris: e în afara legii, fuge din oraş în oraş, în căutarea potului cel mare. Şi tot acum vedem că i se dă ocazia pe care o căuta. Înfricoşătorii Jack şi Jill au pus mâna pe boabele magice de fasole. Dar pe urma lor este şi Kitty, un personaj pe măsura Motanului.

Chris Miller a lucrat cu Jeffrey Katzenberg în toate filmele Shrek, şi a mărturisit la întâlnirea cu presa de miercuri că de multă vreme se gândeşte la un film cu Motanul Încălţat. "Nu numai pentru că are o uniformă atât de frumoasă, dar e şi e un personaj foarte pitoresc: o fi mic de statură, dar e mai mare decât pisica obişnuită şi are o inimă mare, dar e şi un drăcuşor în acelaşi timp.  Povestea lui începe cu mult timp înainte să-l întâlnească pe Shrek, de pe vremea când era doar un pisoiaş", spune Miller.

Antonio Banderas dă glas Motanului Încălţat şi, pe lângă el, mai sunt distribuiţi Zach Galifianakis, ca Humpty Alexander Dumpty, fratele lui, totodată cel mai bun prieten devenit rival, Salma Hayek: ea o joacă pe Miss Kitty Softpaws (Labe Moi), care are o atingere de-a dreptul catifelată şi, în acelaşi timp mortală, Billy Bob Thornton şi Amy Sedaris: ei sunt Jack şi Jill, doi proscrişi, aflaţi în posesia boabelor magice de fasole, din care pot creşte mlădiţe până la nori, exact ţinutul unde se află Gâsca şi ouăle ei de aur.
 
Atmosfera de după vizionarea celor 15 minute a fost foarte veselă, Banderas fiind o persoană foarte jovială. Salma arăta răvăşitor într-o rochie roşie cu un bogat guler floral, iar Banderas nu s-a putut abţine să nu remarce "Salma era frumoasă în 2D, darămite în 3D! Cu cât trece timpul, cu atât eşti mai frumoasă!" De la pisici, Banderas a ajuns să povestească faptul că socrii lui ţin doi lei, iar Hayek a furnizat informaţii mai importante, faptul că anul acesta a făcut patru filme.

Iată cele mai interesante ori incomode întrebări care au fost puse actorilor.
Cum te-ai simţit la Hollywood ca un reprezentant al culturii latine?
Banderas: M-am simţit firesc. Niciodată nu mi-am închipuit, mergând la Hollywood, că aş fi, de pildă, din Oklahoma! Din fericire, în cei 22 de ani de când sunt în State, comunitatea latină a explodat, e de necrezut! Sunt actori, regizori, tehnicieni care lucrează acolo. Mulţi dintre noi sunt în Statele Unite, sunt senatori, sunt la curtea supremă, nu avem de ce să pretindem că am fi altfel decât suntem de fapt. E ciudat că oamenii mă întreabă asta, e de parcă s-ar aştepta să fiu inferior pentru că sunt hispanic. Dar nu mă simt deloc aşa.
Salma Hayek: Când am început eu, numărul personajelor pe care le puteam juca era foarte restrâns. Acum, putem juca până şi pisici.
    
Ce v-a sedus cel mai mult la personajul pisicii?
Chris Miller: Bucuria mea cea mai mare a fost de a putea face comedie cu ceva care mi-e drag. Ne gândeam ce voce va avea personajul. Jeffrey mi-a arătat întâi nişte schiţe ale personajului la studiourile Dreamworks de la Los Angeles, dar nu am aprofundat relaţia cu celelalte personaje (Fiona, Shrek). Atunci când l-am văzut cât era de mic era faţă de ei, am hotărât că vocea trebuie să se potrivească nu cu forma lui, ci cu temperamentul personajului. Adică atunci când se va vedea în oglindă, să rămână surprins că e o pisică. E ceva care funcţionează împotriva imaginii lui standard.
 
Aţi oferit lumii nu numai talentul, ci şi statutul de sex simbol. Însă cum e să îmbătrâneşti la Hollywood?
Banderas: Dar nu îmbătrâneşti..
Salma: Ceea ce te face să fii bătrân e atunci când nu mai eşti interesat de viaţă, de ceea ce faci, şi nu o mai poţi face bine. În cazul meu, lucrez mai mult ca niciodată şi mă simt grozav! Lucrez acum la patru filme. E cel mai bun moment al carierei mele, mă simt cel mai bine, iar corpul meu e într-o formă grozavă! Mi s-a mai spus că "La treizeci de ani ai să fii terminată", dar nu e adevărat, e grozav să îmbătrâneşti la Hollywood!
   
Vreau să-l întreb pe dl. Banderas cum se împacă rolul de motan cu celălalt rol aflat în competiţie (La piel que habito, de Almodovar), şi ultima întrebare - pentru toţi actorii- sunteţi iubitori de pisici, aveţi pisici acasă?
Banderas: Cred că filmele, şi arta în general, au obiective diferite. Toate sunt lucruri legitime, fie că doar distrezi oamenii, fără să reflectezi asupra vieţii în general, fie cauţi să mergi în profunzimea vieţii. Cunoaşteţi filmele comerciale, de "popcorn", care pretind doar că fac oamenii fericiţi... Sunt şi producţii care tratează probleme cu adevărat complicate, există un asemenea film în competiţie, iar parcursul lui a fost de-a dreptul incredibil şi emoţionant, mai ales că l-am făcut împreună cu prietenul meu, Pedro [Almodovar - n.red.]. Problema cu filmele în general este că rişti indiferent pe ce cale o iei: dacă încerci să faci filme profunde, rişti să greşeşti pentru că vei plictisi oamenii...
Salma: Mie îmi plac pisicile, deşi am şi zece câini.
Banderas: Am pisici, am câini, iar soacra mea are şi doi lei: stau la douăzeci de minute de Los Angeles. Aveam şi doi elefanţi, dar au murit.