Frumoasa adormită, speranţa Italiei

În fiecare an organizatorii festivalului aruncă în competiţie câteva titluri italiene, dar adesea acestea sunt atât de prost primite de către jurnalişti, încât scandalurile legate de favoritismele Veneţiei în ceea ce priveşte regizorii locali se ţin lanţ. Nu la fel stau lucrurile cu Bella Addormentata, filmul lui Marco Bellocchio (deja laureat al unui Leu de Aur pentru întreaga carieră), un film care impresionează publicul italian făcând referire la cazul Eluanei Egruaro, o femeie aflată în comă timp de 18 ani, pe care familia voia să o deconecteze de la aparate, spre nemulţumirea bisericii catolice.

La trei ani de la evenimente, soldate cu proteste pro-viaţă şi pro-eutanasie pe întreg teritoriul Italiei, poziţiile publicului sunt în continuare categorice. După proiecţia filmului, în faţa palatului festivalului un grup de reprezentanţi ai bisericii vocifera cu o portavoce împotriva deciziei organizatorilor de a include Bella addormentata (adică Frumoasa adormită) în competiţia festivalului.

Nu te aştepta ca filmul să fie un Mar adentro italian: regizorul doar porneşte de la caz pentru a prezenta poveştile întretăiate ale mai multor persoane afectate de dezbaterea publică privind soarta Eluanei. De fapt, spune Bellocchio, cazul e doar un pretext pentru a discuta tema mai complexă a liberului arbitru. Cu ajutorul unor actori precum Isabelle Huppert şi Alba Rochrwacher, Bella Adormentata porneşte de la eutanasie pentru a ajunge la sinucidere, totul în încercarea de a discuta până unde avem puterea de a decide asupra sorţii noastre şi a celor din jurul nostru.

În afara Italiei, probabil că Bella Adormentata va părea puţin forţat şi pe alocuri naiv (ne îndoim că va ajunge în România, asta dacă nu cumva va câştiga un premiu surprinzător la Veneţia), dar italienii s-au lăsat copleşiţi de drama lui Bellocchio, care foloseşte imagini cu declaraţii ale politicienilor (inclusiv una a lui Berlusconi: mult-hulitul premier spune că daca Eluana are ciclu, ea încă trăieşte, simplu ca bună ziua) pentru a-şi îndruma personajele în explorarea implicaţiilor liberului arbitru.

Spectatorii din afara Italiei vor rezona la subiect în funcţie de experienţele personale: chiar dacă prezintă informaţiile în subsidiar, Bella addormentata ajunge să te întrebe ce ai fi făcut TU în locul tatălui Eluanei, cel care voia să-şi deconecteze fiica de la aparatele de menţire a vieţii, spre furia bisericii şi reacţia foarte împărţită a opiniei publice. Poţi vedea în film deznodământul, cu firele narative ale filmului împletindu-se în jurul acestuia.

Dintre actori iese în evidenţă Isabelle Huppert, în rolul unei mari actriţe ce renunţă la carieră când fiica ei intră în comă. Cu o pasiune inflexibilă, personajul e în stare de orice, până şi să se înconjoare de călugăriţe şi să scandeze cu voce tare din Biblie, pentru a-şi readuce fiica la viaţă, spre nemulţumirea fiului şi soţului neglijat. În apreciata carieră a lui Huppert, iată un nou personaj inflexibil, care-i pică mănuşă lui Huppert, în stare să sugereze voinţa de neclintit a personajului ei.

Filmul are momente extrem de bune (unul dintre ele vorbeşte despre obligaţia de a sări în ajutorul unui om aflat în pericol, indiferent dacă acesta vrea să fie ajutat sau nu), dar şi unele mai puţin convingătoare, ceea ce face improbabilă apariţia sa în palmaresul anunţat sâmbătă seara. Dar Bella addormentata nu are nevoie de premii: lansat în întreaga Italie vineri, va provoca din nou discuţii interminabile despre eutanasie şi propriul drept la viaţă şi moarte...

(corespondenţă posibilă cu ajutorul ICR Veneţia)