Deşi nu este cel mai faimos roman din seria James Bond, The Spy Who Loved Me (1962) s-a distins prin modul original de a spune povestea: din punctul de vedere al personajului feminin; de fapt, Bond nu apare mai devreme de două treimi din lungimea cărţii. Evident, o asemenea abordare nu avea cum să aibă succes în filmele seriei Bond, aşa că firul epic auster al romanului a fost lăsat deoparte în favoarea unei poveşti labirintice. Eroina filmului (o tânără cu un noroc dubios în carte) e de data aceasta atrăgătoarea agentă sovietică Barbara Bach, care îşi reuneşte forţele cu James Bond (Roger Moore) pentru a dejuca planurile unui alt antagonist malefic (Curd Jurgens), care ameninţă New-York-ul cu arsenalul său nuclear. Dincolo de scena de deschidere, cu o cascadorie ameţitoare pe schiuri, în film mai apare Richard Kiel, înalt de peste 2 metri, în rolul maleficului Jaws cel cu dinţi de metal. La scenariu au colaborat cincisprezece scenarişti, dintre care doar doi au apărut pe generice, printre ei veteranul scenariilor Bond, Richard Maibaum.
Celelalte filme ale lui Roger Moore au fost mai slab cotate de către critică. For Your Eyes Only (1981), cu 73% cronici pozitive s-a apropiat de The Spy Who Loved Me. În clasamentul filmelor Bond cu Roger Moore au urmat Live and Let Die (1973) - 63%, Moonraker (1979) - 62%, şi The Man with the Golden Gun (1974) plus Octopussy (1983) - cu câte 47% cronici pozitive.
Părerea ta
Spune-ţi părerea