TIFF: scurtmetraje româneşti

Cele trei zile dedicate secţiunii Zilele Filmului Românesc la TIFF 2014 încep astăzi, cu zeci de jurnalşti şi critici străini veniţi la Cluj-Napoca pentru a vedea ce mai are de oferit popularul cinema local. ZFR-ul, cum este adesea abreviat de "tiffari" a debutat aseară, cu o proiecţie a celor opt titluri aflate în competiţia pentru premiul Cel mai bun scurtmetraj al secţiunii.

Vedeta selecţiei este fără îndoială Trece şi prin perete, scurtmetrajul lui Radu Jude despre o fetiţă (Sofia Nicolaescu din Toată lumea din familia noastră) venită la bunicul ei şi îngrozită de vaietele ce se aud din vecini. Sinuciderea unui tânăr în apartamentul alăturat îi inspiră groază micii eroine, în timp ce bunicul ei joacă table cu amicii, încercând într-o doară să o liniştească şi să-i distragă atenţia de la tragedie. O combinaţie extrem de inspirată de umor (Gabriel Spahiu în rolul vecinului orb, ateu şi slobod la gură e cel mai savuros personaj) şi tensiune (oare e ceva ce "trece şi prin perete", contaminând apartamentul friguros al bunicului?).

Plimbare/The Walk este cu siguranţă cel mai surprinzător film din selecţie. Durata limitată a scurtmetrajelor face ca acestea să prefere cel mai adesea naraţiuni simple şi din păcate în prea multe cazuri întregul fir narativ este dezvăluit încă din sinopsis, oricât de scurt este acesta. Nu este şi cazul lui Plimbare, scurtmetraj realizat de Mihaela Popescu în care o vedem pe Valeria Seciu în rolul unei femei în vârstă suferind de singurătate. Ea iese la o plimbare cu deznodământ neaşteptat. Nu spunem nimic despre ce i se întâmplă personajului feminin, dar avertizăm că aventura ei oferă marea surpriză a selecţiei din acest an.

Foarte convingător, bine scris şi bine interpretat este şi Cai putere, cu Adrian Titieni în rolul lui Mihai, un bărbat între două vârste care în fiecare toamnă îşi urcă motocicleta în apartamentul de la etajul 10. Pentru asta organizează un fel de şezătoare urbană, un mix de muncă şi distracţie: la fiecare etaj escaladat, Mihai şi amicii lui deschid câte o Timişoreana, se mai înţeapă cu vecinii, îşi mai aduc aminte de trecut până când un mic accident arată cât de fragile sunt prieteniile. Un interesant studiu de personaj (Mihai nu este până la urmă nici prietenul, dar nici vecinul pe care ţi l-ai dori), Cai putere oferă şi o explorare amuzant-amară a vieţii la bloc.

Foarte ataşant este Ela, Panda şi Madam, de Andrei Răuţu, care o readuce în atenţie pe Tatiana Iekel. Aceasta o interpretează pe Madam, o femeie în vârstă pornită cu nepoata Ela (Elena Voineag), spre litoral. Cele două personaje fac să se ciocnească două lumi diferite: nepoata corporatistă este stresată de o şedinţă importantă de a doua zi, în timp ce bunica visează la răsărituri de soare şi tinereţe, îşi îmbie nepoata cu chifteluţe calde şi-i accesorizează maşina cu ursuleţi făcuţi de ea după decenii de practică, pe vremuri, la Fondul plastic. Un film despre priorităţi şi cât de uşor trecem cu vederea ceea ce e cu adevărat important în viaţă.

Tatăl Nostru vine cu cel mai savuros personaj al selecţiei, o prostituată care, la marginea şoselei, rezolvă dintr-o frază aparenta incompatibilitate dintre ocupaţia ei şi cerinţele religiei. O lume nouă (regia Luiza Pârvu), unul din extrem de puţinele scurtmetraje de epocă româneşti, ne-o arată pe Olimpia Melinte (foto) în rolul Anei, o tânără însărcinată venită în Pennsylvania la începutul secolului trecut după soţul ei. Acasă la acesta femeia îl găseşte doar pe vărul lui, Petru (Florin Penişoară), iar misterul absenţei soţului va fi dezvăluit curând. Kowalski (regia Andrei Creţulescu) îi are în prim-plan pe trei dintre "craii" cinema-ului nostru, Andi Vasluianu, Dorian Boguţă şi Şerban Pavlu, protagoniştii unei răfuieli bilingve într-un bar, în timp Să mori de dragoste rănită porneşte de la melodia Angelei Similea pentru a spune povestea fantezistă şi jucăuşă a unor îndrăgostiţi gata să se sinucidă.