Veep, comedia politică destul de cinică, în care Julia Louis-Dreyfus renaşte post-Seinfeld şi care e impregnată de geniul lui Armando Iannucci, se pregăteşte de cel de-al doilea sezon, cu o lansare programată la HBO pentru anul 2013.
Fanii genului cunosc stilul lui Armando Iannucci din serialul britanic de succes The Thick of It, care - în ciuda tonului furios şi a cuvintelor demne de a fi cenzurate aruncate la fiecare pas - a reuşit să cucerească publicul şi critica. A urmat, în 2009, In the Loop, prin care Ianucci a dat varianta de lungmetraj a serialului iniţial: o satira la adresa politicii şi a relaţiilor diplomatice dintre doi mari jucatori ai scenei internaţionale: USA si Marea Britanie, în care personajele vorbesc repede, iar montajul are nerv.
Ianucci e un savant al comediei politice, reuşind să amestece înjurături, furie şi tonul ridicat cu inteligenţă şi cu cinism, dar şi cu o isteţime, ce reuşeşte să iasa în evidenţă deasupra lucrurilor. În serialul Veep, Julia Louis-Dreyfus joacă rolul fostei senatoare Selina Meyer, care acceptă postul de vicepreşedinte şi apoi, aproape imediat, va regreta asta: este lipsită de orice putere efectivă, şi este constrânsă ba de Senat, ba de Congres, ba de preşedinte, care îi deleagă toate sarcinile cu adevărat neplăcute.
Louis-Dreyfus a descoperit, poate, cel mai bun rol al său post-Seinfeld şi îl abordează cu o adevărată fervoare - înjurături, ambiţie abia acoperită de a deveni preşedinte, compromisuri nefericite cu ceilalţi politicieni, un dispreţ de-a dreptul delicios faţă de cetăţeanul de rând - toate acestea la un loc alcătuiesc cu siguranţă un efort încununat pe drept cu Premiul Emmy.
Serialul reuşeşte mai ales să reconstituie lumea birocratică unde trădările sunt la ordinea zilei, voturile sunt miza, iar comicul este extras din fiecare scenă. Doamna Meyer reuşeşte destul de bine schema "discuţiilor în mers" (scena în care mai multe personaje se întâlnesc mergând către o destinaţie, şi astfel ia naştere dialogul). Louis-Dreyfus surprinde toate elementele disparate ale personalităţii doamnei vicepreşedinte: plăcerea nedisimulată de a înjura, chiar atunci când vorbeşte despre proprii ei alegători: "Am întâlnit o mână de oameni. Oameni adevăraţi. Şi mare parte din ei sunt nişte idioţi nenorociţi", sau propria ei nesiguranţă, manifestată printr-o glumă în care îşi întreabă secretara: "Sue, a dat telefon preşedintele?" (Acesta nu dă niciodată telefon). Louis-Dreyfus reuşeşte, de asemenea, unde alţii ar da greş: să exprime dezinteresul personajului ei faţă de fiica ei la facultate (nu din răutate, ci din ambiţie politică). Acolo unde alţi actori ar opta pentru clişeul comic al unei atenţii exagerate dovedită la vizitele fetei, Louis-Dreyfus joacă doar rolul unei mame interesate de carieră, una care îşi ignoră propria fiică.
Sursa: Hollywood Reporter
Părerea ta
Spune-ţi părerea