Profetul şi gangsterul corsican vorbesc pentru Cinemagia

Nu trebuie să fii profet ca să spui că Tahar Rahim, protagonistul celui mai bun film de până acum din competiţie, are la degetul cel mic premiul de interpretare de anul acesta. Actorul, aflat la debut, a reuşit să construiască un personaj complex, ba - mai mult - să devină altcineva, pe parcursul filmului. Porneşte de la un personaj şters, semi-analfabet, şi ajunge la un personaj cu o personalitate complexă, care îşi ia propria viaţă în mâini şi decide în spiritul câştigării libertăţii.

Iată, în continuare, un interviu cu protagonistul filmului Un prophète şi cu mentorul acestuia în film, mafiotul corsican César Luciani, jucat de Niels Arestrup.

Eşti candidatul cu cele mai mari şanse până în momentul de faţă pentru premiul de interpretare la Cannes. Cum s-a desfăşurat discuţia cu regizorul legată de personajul pe care trebuia să-l construieşti?
- Jacques Audiard mi-a spus să fac atâtea lucruri, încât mi-era chiar greu să mă concentrez doar pe unul cât priveşte interpretarea. Trebuia să găsesc forţa parcă din eter. Trebuia să găsesc în mine acel ceva care să convingă că personajul meu este capabil să facă ceea ce trebuia să facă. Era ceva foarte profund care putea să confirme că Malik e capabil de tot ce avea de făcut.

Cum ai intrat în legătură cu Audiard şi care este experinţa ta cât priveşte filmele?
- Acesta a fost primul meu rol principal, am studiat actoria, am participat la nişte documentare, şi apoi am primit un rol în La commune, unde am avut un rol destul de important, au fost şase luni de filmare, eu am filmat 27 de zile. Am jucat apoi pe scena de teatru.

Cum te-ai pregătit pentru rolul ăsta?
- Iniţial m-am uitat la documentare, la filme cu deţinuţi, şi am înţeles că a fost o greşeală. A trebuit să şterg asta, pentru că Malik nu mai fusese la închisoare, nici eu, şi a trebuit să pornesc de la zero. Ca să înţeleg rolul m-am gândit mult de unde vine personajul meu, am făcut multe repetiţii.

"Audiard filmează foarte strâns, foarte apropiat de piele, îi simţi respiaţia pe ceafă" (Niels Arestrup)

O întrebare adresată lui Niels Arestrup:
Ai mai lucrat cu Audiard la De battre mon coeur s'est arrêté. Sunt mai multe similitudini sau mai multe diferenţe între cele două filme?
Niels Arestrup - Cred că există unele similarităţi, şi e o constantă faptul că filmează foarte strâns, foarte apropiat de piele, îi simţi respiaţia pe ceafă. Regizează foarte implicat, dar universurile create sunt foarte diferite, aşa că are o cu totul altă abordare de fiecare dată. Are o ştiinţă a surprinderii ochilor, a pivirii, e preocupat de această parte a feţei, de ochii vorace. În această filmare a fost atâta muncă, atât de intensă, încât m-am simţit în mod special singur, în mod special izolat. În "De battre..." se râdea mult, aici a fost doar muncă.

"Încă de când eram mic visam să fiu un gangster corsican blazat" (Niels Arestrup)

În ambele filme sunteţi un fel de mentor. Dar aveţi o latură întunecată. Spuneţi-ne ce v-a făcut să acceptaţi aceste roluri? A fost Audiard cel care v-a convins?
- Niels Arestrup - Încă de când eram mic visam să fiu un gangster corsican blazat, cineva care să poarte această greutate. E un fel de imagine mitică a cinema-ului, iar primirea acestui rol a fost pentru mine ca o bomboană pentru un copil.

Sunteţi un fel de Marlon Brando?!
(Niels Arestrup râde, ocolind răspunsul)

Ce diferenţă este între poveştile poliţiste americane şi cele europene?
Niels Arestrup - Nu ştiu dacă este o adevărată diferenţă, nu ştiu dacă sunt caracteristici europene, dar există cu siguranţă discrepanţe în viziunea asupra sistemelor penitenciare. Sunt deosebite în Europa faţă de America, dar cred că un cinema mare înseamnă un cinema internaţional, depăşirea graniţelor şi discuţia despre umanitate. Audiard are o viziune foarte personală, care transcende graniţele.

Întrebare adresată lui Tahar Rahim:
Este Malik un învingător, care reuşeşte se adapteze diferitelor comunităţi cu care are de-a face, şi cu însuşi faptul că este un arab musulman într-o închisoare din Franţa?
Tahar Rahim - El are un drum al său şi el pur şi simplu îl urmează, învaţă foarte repede, se adaptează, are o inteligenţă nativă şi ştie ce are de făcut pentru a supravieţi, e instinctiv şi - în acelaşi timp - muncitor.

Întrebare adresată lui Niels Arestrup:
Ce ştiaţi despre corsicani înainte de a juca unul?
Niels Arestrup - Nu prea ştiam multe despre corsicani înainte de film, în afară de ce se spune în general despre corsicani, că fac lucruri un pic ciudate. Cred că referitor la cultura asta domină stereotipurile, care o prezintă caricatural.

După ce criterii îţi alegi proiectele de film?
Niels Arestrup - Nu mă gândesc la succesul unui film atunci când aleg un proiect, ar fi terorizant să procedăm aşa. Încerc să profit la maximum de Audiard, de inteligenţa lui, de precizia lui, de exigenţa lui, apoi reuşita filmului este cadoul. Mai e bucuria de a lucra cu Jacques şi bucuria de a-i dărui filmul pe care ni l-a lăsat pe mâini.

Poţi să dezvolţi cum este să lucrezi cu Audiard?
Niels Arestrup - Suntem ca nişte animale - dimineaţa pe platou îl căutam cu privirea, avem acea stare de nelinişte, frică si emoţie. E foarte dur, foarte violent în formularea cerinţelor, foarte exigent. Nu ezită să-ţi spună că ai fost o nulitate în ziua aceea pe platou, dacă aşa s-a întâmplat.

"Am ieşit de la premieră tremurând" (Tahar Rahim)

Întrebare adresată lui Tahar Rahim
Proiecţia de la Cannes e prima sau aţi mai văzut filmul?
Tahar Rahim - Am văzut o variantă neetalonată, făra sunet, aşa încât am descoperit filmul la Cannes. Am ieşit de la premieră tremurând.

Cu ce filme ai crescut?
Tahar Rahim - Iubesc filmul mut, şi cinema-ul francez de după război, filmele în alb şi negru, Jean Gabin, dar şi filmele de Hollywood. Iubesc filmele în general.

Întrebare adresată lui Niels Arestrup
Mai este loc în Franţa pentru filmele de artă?
Niels Arestrup - Am impresia că este tot mai greu în Franţa cu finanţarea de către televiziuni, care au o grilă proprie de a judeca filmele în funcţie de valoare comercială, şi este tot mai puţin loc în acest sistem pentru regizorii independenţi, iar televiziunea şi cinematograful ar trebui să meargă mână în mână. Şi chiar şi Jacques Audiard are probleme în distribuirea filmelor. Iar acum, momentul crizei este neprielnic cinematografului independent, care oricum este foarte slab dezvoltat în Franţa.

"75% dintre actorii francezi sunt şomeri."

Se poate trăi din actorie? Se câştiga bine în Franţa?
Niels Arestrup - E un lucru evident că unii actori trăiesc bine, dar mulţi au o situaţie dificilă, 75% din ei sunt şomeri, iar micile companii şi teatrele de provincie trec prin greutăţi. Cu siguranţă, nu e o meserie care să o faci pe bani. Nu ai o siguranţă financiară.