Prima lor cooperare cu acte în regulă a fost cea din "Love Affair" (Glenn Gordon Caron, 1994), un remake ratat după "An Affair to Remember" (Leo McCarey, 1957, cu Cary Grant şi Deborah Kerr), în care singura care a strălucit a fost Annette, deja consacrată, confirmată şi consolidată ca actriţă - aici, secondată de legenda (încă) vie Katharine Hepburn, în ultimul ei rol. În schimb, anul următor i-a adus-o pe Regina Elizabeth, din respectabilul "Richard III", în regia lui Richard Loncraine, cu Ian McKellen, Robert Downey Jr., Kristin Scott Thomas şi Jim Broadbent - o transpunere extravagantă a tragediei shakespeariene în ucronia unei Anglii căzute pradă (cu tezismul de rigoare) fascismului - din fericire, foarte profesionist lucrată. În tandem cu Downey, Bening oferă o creaţie mai nuanţată şi angajantă, deşi nu lipsită de o anumită doză de cabotinărie (totuşi, adecvată personajului şi situaţiei dramatice). Solicitată la maximum, era inevitabil ca actriţa, printre creaţii majore, să se irosească şi în tronsoane de rolişoare insignifiante succesive - dacă-mi amintesc bine, cele din această perioadă fiind şi primele ei apariţii pe ecranele noastre: Barbara Land, din "Mars Attacks!" (Tim Burton, 1996, cu Jack Nicholson, Glenn Close, Pierce Brosnan, Danny DeVito, Sarah Jessica Parker, Michael J. Fox, Rod Steiger, Tom Jones, şi încă multă lume la fel de bună), o trăsnaie adorabil de uşchită, dar fără cine ştie ce mari oferte actoriceşti pentru nimeni; şi, nu peste mult, Elise Kraft din "The Siege" (Edward Zwick, 1998, cu Denzel Washington şi Bruce Willis): un rol nuanţat în tonuri grave, într-un film decent despre excesele establishmentului american la adresa musulmanilor, cu trei
ani înainte ca înscenarea din 9/11 să facă din ele politică de partid şi de stat. A mai fost pe-acolo şi "In Dreams" (Meil Jordan, 1999), din nou cu Ribert Downey jr.
...Şi ajungem la momentul de graţie "American Beauty" (Sam Mendes, 1999), unde -alături de Kevin Spacey, Thora Birch, Wes Bentley - Annette Bening i-a dat viaţă acelei incredibile Carolyn Burnham, agenta imobiliară maniaco-obsesivă cu puseuri paranoice şi isterice - un portret de o imensă forţă şi o nebănuită versatilitate, combinând într-un dezechilibru mereu volatil accentele comice şi tragice, atracţia şi replusia, prostia înfiptă şi tristeţea iremediabilă. Pe lângă cele cinci Oscaruri pentru Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun rol principal masculin, Cel mai bun scenariu original (Alan Ball) şi Cea mai bună imagine (Conrad L. Hall), filmul a primit şi trei nominalizări, începând cu cea pentru rol principal feminin, şi continuând cu montajul şi muzica.
Următoarea nominalizare la Premiul Academiei (tot pentru rol feminin principal - şi singura a filmului respectiv) a venit peste cinci ani, odată cu "Being Julia" (István Szabó, 2004), după W. Somerset Maugham, cu Michael Gambon şi Jeremy Irons. Unele opinii plasează rolul Juliei Lambert, actriţa englezoaică din anii '30, în vârful carierei lui Bening, menţionând nu numai cunoscutele cabotinării şi chicoteli specifice Annettei (aici, pe deplin în personaj), ci şi nota de vulnerabilitate tremurătoare, în relaţia cu tânărul ei iubit - un personaj sclipitor, emotiv, angajant şi spiritual, cum numai Annette Bening ştie să compună.
Am mai revăzut-o recent, cu aceeaşi plăcere, ca Sylvie Fowler, în trecerea prin inofensiv-simpaticul "The Women" (Diane English, 2008), după celebra piesă a lui Clare Boothe Luce, cu Meg Ryan, Eva Mendes, Jada Pinkett Smith şi multe alte... femei, femei, femei (conform titlului, piesei, scenariului şi concepţiei).
La antipozi, un an mai târziu, se situează Karen, ostilă, imprevizibil de impulsivă, de o cruzime aproape patologică, din "Mother and Child" (Rodrigo Garcia, 2009), cu Alexandria M. Salling, Naomi Watts şi Samuel L. Jackson.
...Ceea ce ne aduce la actualul "The Kids Are All Right", cu al său Glob de Aur şi, de ce nu, poate încă o nominalizare la Oscar - a patra... oare finalizată chiar într-un trofeu, de data asta? Nimic nu ne împiedică să sperăm. Deşi o are ca principală contracandidată pe Natalie Portman, în Black Swan. În orice caz, se bucură deja de certitudinea unei stele pe Hollywood Walk of Fame, decernată în 10 noiembrie, 2006.
Pagina
Părerea ta
Spune-ţi părerea