Pielea în care trăiesc/La piel que habito (Spania)
Stilul vizual plin de culoare cu care ne obişnuise Almodóvar este înlocuit cu unul aseptic, mare parte din film petrecându-se în laboratorul personajului jucat de Banderas. Un experiment tabu, contrar naturii umane, un transsexual, un doctor care încalcă limitele eticii, scene de viol, umor negru, toate alcătuiesc ingredientele acestui film, în care - pe de o parte - recunoaştem calităţile, dar - pe de altă parte - îi ducem lipsa lui Almodóvar.
Părerea ta
Spune-ţi părerea"The Flowers of War" este mediocru ("City of Life and Death" (Nanjing! Nanjing!) (2009) este mult mai reusit pe tema ocupatiei japoneze asupra nord-estului Chinei la sfarsitul anilor '30).
"The Skin I Live In" (La piel que habito) regizat de Almodovar (cu un Antonio Banderas intr-un rol de zile mari) este o varianta moderna de Frankenstein; bun dar nu memorabil.
Celelalte doua (cel realizat de Angelina Jolie si cel despre baiatul cu bicicleta) nu le-am vazut, dar am observat ca nu au facut cine stie ce valuri la alte festivaluri de film. Interesanta este lipsa lui "Le Havre" (Finlanda), "In Darkness" (Polonia) sau "Where Do We Go Now" (Liban).