De vorbă cu Sophie Marceau, această Monica Bellucci a Franței: " Nu îmi place să-mi revăd filmele"

Întâlnirea cu Sophie Marceau e dintre cele care îţi rămân în minte pentru că persoana te ia prin surprindere. Nu-i plac aparatele de fotografiat, cu atât mai puțin camerele video. Este o persoană pudică, îşi întoarce faţa dacă vrei s-o pozezi. Regizoarea Marina de Van însăşi spunea că Marceau, protagonista filmului ei - Don't Look Back - cu care a intrat în selecţia oficială la Cannes, e mereu pe fugă, neliniştită, că este greu să-i surprinzi ochii sau figura.
Dar, vorbind cu ea, cele 15 minute câte au fost alocate interviului, am descoperit o femeie sigură pe ea, care - când îţi citează din Pirandello, când vorbește despre HD şi efecte speciale. În filmul Marinei de Van, Marceau joacă, alături de Monica Bellucci, rolul unui scriitoare care trebuie să-şi descopere şi înfrunte trecutul.

Marina de Van a recurs la foarte multe efecte speciale pentru redarea schimbărilor fizice prin care trec protagonistele. Era nevoie de o corespondenţă în plan fizic a transformărilor sufleteşti?
Sophie Marceau: Efectele speciale intensifică şi îmbunătăţesc lucrurile, dar se pot face filme şi fără efecte speciale. Când te foloseşti de tehnologie o faci pentru a împinge mai departe limitele imaginii.

Chipul vi se schimbă pe parcursul filmului. Cât au fost efecte speciale şi cât machiaj? Cât timp aţi petrecut în cabina make-up artistului, zilnic?
Sophie Marceau: Nu prea mult, pentru că am suferit o transformare "tehnologică". Nu am avut alt nas sau alţi ochi, e doar o prelucrare digitală, nu m-am schimbat datorită machiajului.

Cum s-a desfăşurat discuţia între dumneavoastră şi Monica Bellucci despre acest rol? Pentru că am crezut, până la un moment dat, că dumneavoastră şi ea jucaţi aceeaşi persoană, după care am aflat că sunt două personaje diferite.
Sophie Marceau: Nu numai două personaje diferite, ci şi două femei diferite într-un singur personaj. Doi oameni într-unul singur, chiar despre asta este filmul. Prima femeie, cea mai înţeleaptă, trece printr-un moment dificil în viaţa ei, când deodată totul pare schimbat. Iar înăuntrul ei mai există altcineva, care nu este ea, şi de care nu ştie. Nu înţelege ce i se întâmplă, ce e cu lupta care se duce în ea şi cine încearcă să iasă la lumină. Sunt doi oameni care se luptă înăuntrul aceleiaşi fiinţe.

În film este vorba, până la urmă de o dedublare. Şi în viaţa reală suntem victimele dualităţii, jucăm nişte roluri...
Sophie Marceau: Toţi avem o viaţă socială în care jucăm un rol. Unora li se permite să fie ei înşişi, dar toţi jucăm un rol.
În Ne te retourne pas (Dont Look Back) eu am jucat prima parte a filmului, iar Monica Bellucci pe cea de-a doua. Nu a fost din întâmplare, ci pentru acel ceva din personalitatea ei, şi dintr-a mea, care ne-a făcut să ne potrivim cu personajele. Cu fiecare rol avem şansa de a ne explora pe noi înşine, pe de o parte, pe de alta putem gândi puţin ipocrit: "e un rol, nu are treabă cu mine". Însă, în realitate, e vorba de ceea ce eşti, de tine însuţi. Cu toate lucrurile pe care le ştii despre tine poţi face un rol.

Aţi făcut primul film pe când eraţi foarte tânără. Ce contează ca actor când faci un film?
Sophie Marceau: Actoria e ca şi cum ai cânta la vioară. Trebuie să înţelegi ce vrea regizorul, ce preferinţe are, pentru că el urmăreşte scenariul. În prima săptămână orice e posibil, aşa că trebuie să-ţi găseşti echilibrul. Pentru mine, prima săptămână e cea mai dificilă, pentru că lucrurile încă nu au o ordine, şi totuşi trebuie să le faci bine.

Ce scenă a trebuit să jucaţi la casting?
Sophie Marceau: Nu, nu a trebuit să facem casting. Nu am avut repetiţii, şi nici probe.

A fost doar un telefon şi aţi jucat în film?
Sophie Marceau: Nu, un telefon şi o întâlnire. Ne-am întâlnit şi întâi am citit scenariul. Fiecare are maniere diferite de a lucra, dar trebuie să fie o compatibilitate. Marina s-a întâlnit cu mine şi cu Monica de două ori, ne-a explicat ce vrea să facă şi de ce, am vorbit despre scenariu. Şi apoi am început pregătirile, hotârârea culorii părului, a costumelor.
Monica joacă pe italiancă, şi eu rolul meu.

"...sunt obişnuită cu duşurile reci".

Lucrurile trec de la tensiune maxima la normal după terminarea filmui, apoi, un nou turnaj reia starea de încordare. Nu e dificil?
Sophie Marceau: Nu, deoarece sunt obişnuită cu duşurile reci. Chiar îmi plac, de fapt. E bine că filmele au sfârşit, şi te pregăteşti pentru o anumită durată: 6 luni, 3 luni sau o săptămână. Cred că e bine să ştii dacă ai de alergat un kilometru sau 100 de metri. E un mare consum de energie, şi o dată ce s-a terminat ai câteva zile de recuperare în care eşti ameţit, pentru că ieşi dintr-o realitate care acoperă realitatea cotidiană.

Dar ce alte lucruri te transformă, în viaţa reală? Momentul în care te îndrăgosteşti? În care devii mamă?
Sophie Marceau: Da, însă şi evenimentele nefericite te schimbă. Atunci devii conştient de anumite lucruril la care nu te aşteptai. Şi naşterea te poate schimba. Dar fericirea nu regresează, fericirea poate veni prin surprindere şi să fie progresivă, e important să ai grijă de tine şi de cei din jur. Ţine de felul în care păstrezi lucrurile din preajma ta.

"Nu îmi plac glumele pe seama lucrurilor serioase, nici sarcasmul."

Cum a fost să vă "transformaţi" în Monica Bellucci?
Sophie Marceau: Ştiu sigur că multor femei le-ar plăcea la nebunie să se transforme în ea. Ea a avut grijă de rolul ei, eu îi las acţiunea într-un moment critic, deci e important cu cine împarţi rolul. Empatizez cu ea, am fost emoţionată de ceea ce a făcut pentru că a făcut-o cu seriozitate. A făcut un gest intens emoţional. Nu îmi plac glumele pe seama lucrurilor serioase, sarcasmul. Datorită regizoarei, am făcut acelaşi film - a avut grijă să dea cursivitate întregului film.

Nu îmi place să-mi revăd filmele (Sophie Marceau)

Să zicem că aţi avea o seară liniştită în faţa televizorului, vă priviţi filmele?
Sophie Marceau: Nu îmi place să-mi revăd filmele. Şi nu aş alege să mă relaxez în faţa televizorului. Nu ştiu dacă aş vrea să revăd în general un film.