Cronică: Nevasta la putere

de Ştefan Dobroiu in 3 Iun 2011

Citeşte şi

Citeşte toată corespondenţa de la TIFF 2011

Scanează QR codul alăturat cu smartphone-ul tău şi află programul festivalului!

Vezi instrucţiuni!

Organizatorii TIFF nu puteau găsi un film mai potrivit pentru startul ediţiei aniversare decât Potiche/Nevasta la putere (excelentă traducerea în română a titlului!), al doilea lungmetraj al lui François Ozon cu Catherine Deneuve în rolul principal după excelentul 8 femmes din 2002. Potiche reprezintă şi a şaptea colaborare dintre Deneuve şi Gérard Depardieu şi, pentru că nu toată lumea poate să le vadă chimia excelentă la Cluj, avem o veste bună: filmul se lansează în toată ţara o dată cu deschiderea TIFF.

Titlul să nu ţi se pară înşelător. Nevasta la putere este un manifest feminist, dar în acelaşi timp este mult mai mult de-atât şi îşi învăluie în energie şi culoare un mesaj care acoperă ambele sexe şi toate generaţiile. Îţi spune, pe scurt, că ai tot ce trebuie ca să schimbi ceea ce nu-ţi convine la propria viaţă, iar cântecul din final, interpretat de însăşi Deneuve, are un titlu cât se poate de sugestiv: C'est beau la vie/Frumoasă-i viaţa (versiunea originală a fost scrisă şi cântată de popularul Jean Ferrat, decedat la scurt timp după încheierea filmărilor).

În centrul atenţiei este Suzanne (Deneuve), soţia unui magnat al umbrelelor, Robert Pujol (Fabrice Luchini, delicios de enervant, răutăcios şi isteric), care-şi conduce şi fabrica şi gospodăria cu o mână de fier. Suzanne nu are nicio problemă să fie "nevasta-bibelou" (în franceză "potiche" înseamnă vază, dar are şi sensul de soţie-accesoriu), până când muncitorii de la fabrica de umbrele fac grevă, îl iau ostatic pe Robert, iar Suzanne, deşi lasă impresia că este complet depăşită de situaţie, iese cu fruntea sus din conflict şi preia conducerea companiei. Bineînţeles, cu mult mai mare pricepere decât recalcitrantul şi afemeiatul ei soţ, ceea ce o face să refuze pe viitor deloc satisfăcătorul statut de "regină a electrocasnicelor".

Poate că anul în care se petrece acţiunea este 1977, dar Potiche este de fapt un comentariu social despre Franţa de-acum, Ozon strecurând multe trimiteri la societatea franceză (şi nu numai, până la urmă) din ziua de azi. Bineînţeles, poţi să ignori aceste trimiteri şi să consumi Potiche ca pe o comedie cât se poate de lejeră despre familie, moravurile epocii, ambiţie, cine-i şeful într-o gospodărie, trădare, afirmare de sine şi aşa mai departe, totul tratat cu aplomb de o distribuţie plină de energie condusă cu o superbă eleganţă de Catherine Deneuve.

Potiche nu numai că arată ca un tort (excelente scenografia şi costumele), dar îţi şi lasă gustul unuia uşor şi răcoritor, fiind exemplul absolut de entertainment cinematografic: în aceeaşi măsură amuzant şi emoţionant, cu un strat dulce-acrişor de infidelitate şi burlesc, iar ca cireaşă un final cât se poate de muzical şi dătător de inspiraţie. Obligatoriu de văzut.

Dacă eşti la TIFF, asigură-te că prinzi un loc la gala de deschidere din Piaţa Mare, vineri seara, căci Potiche are o singură proiecţie în cadrul festivalului. Dacă nu, consultă programul cinematografelor de pe Cinemagia ca să vezi unde se proiectează.

Poţi vedea AICI un material despre filmele de neratat de la TIFF!

Taguri: festival:tiff 2011, Catherine Deneuve, François Ozon, Gérard Depardieu, Fabrice Luchini, Potiche

Părerea ta

Spune-ţi părerea

legiune pe 3 iunie 2011 09:09

Gandire de dorinta.

alex_il_fenomeno pe 3 iunie 2011 16:54

din cele auzite , pare un film destul de interesant ! cred ca il voi viziona !

xerses pe 3 iunie 2011 17:58

Titlul este amuzant.Sper ca si filmul sa fie la fel.

Georgia pe 9 iunie 2011 10:16

Filmul este atat de prost incat cu greu rezisti pana la jumatatea filmului. Vad ca e foarte laudat acest film si exact din cauza asta am ales si eu sa-l vad, dar se pare ca uneori cronicarii uita ce inseamna comedie si se pierd in comentarii elogioase la adresa actorilor, mesajului, costume, scenografie etc, numai de faptul ca nu e o comedie nu se zice nimic. Foarte prost acest film si sunt ft dezamagita de aceasta cronica. Obligatoriu de NEvazut. Sunt o mare consumatoare de filme, dar la acesta am parasit sala (p.s. au mai fost si altii care au recurs la acest gest extrem).