Berlin: trei super-filme în competiţie

Doar opt filme s-au proiectat până acum în competiţia Berlinalei, iar cronicile majorităţii titlurilor sunt pozitive. Conform clasamentului coordonat de ediţia dedicată Berlinalei de către publicaţia Screen, în top conduce producţia germană Station of the Cross, un film despre o adolescentă prinsă între viaţa obişnuită şi habotnicia părinţilor ei, catolici fervenţi. Dar Station of the Cross nu este singurul film bine primit din competiţie: iată mai jos câteva cuvinte despre cele mai bune trei filme văzute de Cinemagia la festival, titluri pe care ne-ar plăcea să le descoperim printre câştigătorii anunţaţi sâmbătă seara.

'71
Cel mai intens şi captivant film văzut de Cinemagia în cam multă vreme. În ciuda subiectului ce pare foarte local (o noapte în Belfast-ul lui 1971, când oraşul este practic în război civil, cu un regiment de soldaţi britanici adus la faţa locului pentru a se asigura că lucrurile nu degenerează), Yann Demange reuşeşte un thriller ultra-alert, ritmat şi convingător, pornind de la aventurile brutale ale lui Hook (John O'Connell, de care cu sigur o să mai auzim), un soldat britanic aproape adolescent lăsat în urmă de colegii săi după atacul localnicilor asupra lor.

Într-un Belfast sumbru şi violent, în care nu poate deosebi prieten de duşman, Hook va deveni un adevărat trofeu al unei vânători din trei direcţii: separatiştii vor să-l ucidă, pro-britanicii să se asigure că nu le deconspiră secretele, iar soldaţii să-l recupereze. Nu mai spunem decât că, după o astfel de noapte, probabil nu ar mai fi rămas niciun bărbat matur în viaţă în Belfast, Demange aruncând pe ecran unul dintre cele mai sângeroase, dar în acelaşi timp şi realiste şi captivante filme văzute în ultima vreme. Sperăm din tot sufletul ca, după o eventuală premiere a lui '71, să vedem această producţie Irlandeză şi pe marile noastre ecrane sau măcar în selecţia festivalului Transilvania.

Blind Massage
O co-producţie China-Franţa, Blind Massage ne poartă într-un oraş din China şi în spatele uşilor larg deschise ale unui mic salon de masaj. Toţi maseurii sunt orbi, iar regizorul Lou Ye se foloseşte de o cameră de luat vederi inspirat şovăitoare şi un soundtrack ce ţine cont de toate zgomotele pentru a ne purta în această lume a întunericului. Extraordinar la Blind Massage este faptul că, pe măsură ce-i cunoşti personajele şi le afli problemele şi dorinţele, condiţia lor devine irelevantă. Nu este un film despre drama cecităţii, ci despre dragoste şi ambiţie, sacrificiu şi revoltă, lăcomie şi eliberare, în aceeaşi măsură ataşant şi impresionant. Filmul oferă şi una dintre cele mai bântuitoare replici auzite vreodată la Berlinală, "Nicio femeie nu este oarbă în faţa dragostei adevărate", şi aduce pe ecran un extraordinar ansamblu de actori, în parte amatori afectaţi de acest handicap, completaţi de actori profesionişti. Un film plin de respect la adresa celor mai puţin norocoşi dintre noi, care te învaţă că până la urmă propria fericire depinde exclusiv de noi, indiferent de neajunsurile noastre.

Jack
Al treilea cel mai bine cotat film din competiţie până acum, această dramă socială îl are în centrul atenţiei pe Jack (Ivo Pietzkler), un puşti de zece ani care face tot posibilul să-şi menţină familia unită când mama lui, Sonna (Luise Heyer), arată că nu se poate ridica la înălţimea aşteptărilor. Petrecăreaţă şi gata să se arunce în braţele primului bărbat care îi atrage atenţia, Sonna îl lasă pe Jack să aibă grijă de fratele lui mai mic Manuel, iar puştiul se dedică sarcinii cu cea mai mare dăruire. Dar un accident nefericit distruge şi aşa fragila familie, iar Jack ajunge într-o casă de copii.

Fără a spune mai mult despre subiectul filmului, precizăm că acesta stă pe umerii fragili ai micului Ivo Pietzkler, care, la prima apariţie pe marele ecran, îi conferă personajului său determinare şi perseverenţă aproape feroce. Prezent în absolut toate secvenţele filmate cronologic, pentru a sublinia un unic punct de vedere asupra evenimentelor, cel al protagonistului, Jack are de parcurs un interesant itinerariu până când va înţelege un dărâmător aspect al viitorului său.

Ieri s-a proiectat în competiţie şi In Order of Disappearance, o comedie neagră norvegiană cu Stellan Skarsgård în rolul unui şofer de plug de deszăpezire care, după ce află că fiul său a murit din cauza unei supradoze, începe o investigaţie pe cont propriu ce-l aruncă în mijlocul unei răfuieli a clanurilor de gangsteri locale. Vom afla sâmbătă dacă filmul lui Hans Petter Moland a impresionat juriul condus de James Schamus, dar până atunci avem certitudinea că distribuitorii de film din Europa consideră producţia norvegiană o carte câştigătoare: drepturile de difuzare au fost deja achiziţionate pentru 30 de teritorii din lume, inclusiv România, unde Independenţa Film se ocupă de distribuţie.