Parodie a ecranizărilor romanelor Frankenstein şi Dracula şi a filmelor cu vampiri şi monştri în general, în regia lui Mel Brooks. Nepotul lui Frankenstein se întoarce din America anilor '70 înapoi în... Transilvania (aici referinţa e mai degrabă la Dracula) şi va relua experimentele ce sfidează legile firii începute de bunicului său. Însă monstrul pe care îl (re)creează e mai uman decât trebuie, iar povestea are happy-end. Satira e la adresa filmelor care văd lucrurile machiavelic, făcând din monştri creaturi malefice.






Părerea ta
Spune-ţi părereaSa nu uitam un lucru! Cu riscul de a ma abate de la subiectul articolului am sa-mi permit sa spun ca orice satira are un rol terapeutic (analgezic) pentru privitor si pe deplin benefic pentru cei impotriva carora e indreptata satira. Tensiuna izvorata din "ura de clasa" scapa prin supapa satirei, dreneaza prin umor, iar ei traiesc in siguranta mai departe.
Si produc alte satire...