Poveşti domestice

Vinerea viitoare se lansează pe ecrane Domestic, cel de-al treilea lungmetraj al lui Adrian Sitaru (după Pescuit sportiv şi Din dragoste cu cele mai bune intenţii). Filmul este o "comedie despre oameni, animale şi relaţia lor complicată", iar pentru promovarea filmului echipa a pornit în căutarea secretelor domestice ale personalităţilor din România. Iată câteva dintre poveştile lor.

Este o poveste despre oameni care mănâncă animalele pe care le iubesc şi animalele care iubesc oamenii necondiţionat. Un iepure, o găină, o pisică, un câine şi un porumbel trec prin viaţa personajelor principale, influenţându-le evoluţia. Cu un imaginar minunat, dar şi dureros de real, Domestic este povestea copiilor, adulţilor şi animalelor care convieţuiesc sperând la o viaţa mai bună.

Filmul urmăreşte povestea a trei personaje principale – domnul Lazăr (Adrian Titieni), domnul Mihăeş (Gheorghe Ifrim) şi Toni (Sergiu Costache) – şi a animalelor lor, toți nevoiți să locuiască împreună în aceeaşi comunitate a blocului. Antrenate de o serie de evenimente amuzante, absurde, însă totuşi realiste, fiecare dintre cele trei personaje completează povestea celuilalt, influenţând-o într-o anumită măsură.

“Mi-am dorit un film simplu, amuzant şi emoţionant în acelaşi timp. Inspirat în mare măsură din copilărie, filmul se bazează pe câteva poveşti cu animale domestice (şi nu numai), copii şi părinţii acestora. Sunt poveşti în care am realizat că se regăsesc mulţi oameni şi nu doar din România. Sunt poveşti universale în care copiii, animalele şi adulţii ajung să interacţioneze accidental, însă destinele, atât ale animalelor cât şi ale oamenilor, se întrepătrund, se influenţează şi schimbă ireversibil. Să ne uităm puţin în jurul nostru: câţi oameni sunt în parcuri şi pe străzi cu animale, câţi dintre vecinii noştrii nu au măcar un acvariu sau un papagal, uitaţi-vă cât de mult sunt prezente în viaţa noastră animalele, de la reclamele TV, în cântece, sigle, în numele de familie, poveşti, filme, etc. Mă gândesc că avem o mare nevoie de animale şi ele de noi, de aici am realizat cât de mult ne iubim şi mâncăm în acelaşi timp la propriu animalele, iar la figurat între noi oamenii. Am încercat să pun în film toate astea prin ochii unui copil pentru care viaţa este simplă, crudă, misterioasă şi foarte amuzantă în acelaşi timp, iar adulţii sunt la fel: buni, cruzi, fără logică dar foarte amuzanţi şi... mă opresc aici. Restul în film”, a declarat regizorul Adrian Sitaru.