Eric Bana s-a ţinut departe de atenţia publicului în ultimii ani, dar iată că revine în atenţie cu miniseria Untamed, lansată joi pe Netflix. Producţia de şase episoade se poate lăuda cu peisaje care îţi taie literalmente respiraţia şi cu un start mai mult decât promiţător, dar cumva povestea imaginată de Mark L. Smith, scenaristul lui The Revenant şi Twisters, ajunge să se îmbârlige atât de tare, că publicul ajunge într-un târziu să se întrebe "ce a vrut să spună autorul".
Totul începe în parcul naţional Yosemite, unde doi alpinişti escaladează un perete stâncos vertical. Atât cei doi cât şi publicul au parte de un adevărat şoc când trupul însângerat al unui tinere se prăbuşeşte de pe creastă. Intră în scenă Kyle Turner (Bana), un "pădurar" care trebuie să arunce doar o privire cadavrului pentru a-şi da seama că sunt şanse infime ca victima să fie o sinucigaşă. Turner ajunge să investigheze cazul cu ajutorul poliţiei locale condusă de veteranul Paul (Sam Neill), făcând un reticent parteneriat temporar cu tânăra poliţistă Naya (Lily Santiago). Călare pe cai, cei doi ajung repede să descopere că parcul este locul unor activităţi ilegale posibil în strânsă legătură cu sfârşitul brutal al victimei.
Miniseria are câteva atuuri indiscutabile, de exemplu dorinţa de a insufla privitorului admiraţia şi dragostea pentru natura neatinsă. Directorul de imagine Michael McDonough creează cadre de-a dreptul picturale, iar natura din Untamed este un adevărat personaj, la fel cum este în poate cel mai cunoscut film al lui McDonough, Winter's Bone, care în 2010 îi aducea unei Jennifer Lawrence adolescente prima nominalizare la Oscar, catapultând-o instantaneu pe lista celor mai dorite actriţe de la Hollywood. În Untamed, faptul că eroul insistă să parcurgă cărările din Yosemite pe cal sugerează un profund respect pentru natura care nu ar trebui deranjată cu claxoane, gaze de eşapament şi chiote tembele.
Deşi are câteva replici bune, iar Bana şi DeWitt sunt foarte bine aleşi pentru rolurile celor doi investigatori cu metode fundamental diferite, laudele pentru miniserie se cam opresc aici, pentru că Untamed este plin de fracturi de logică şi iepuraşi scoşi din joben de Mark L. Smith. Deşi ni se spune de la bun început că Yosemite este gigantic (parcul are o suprafaţă comparabilă cu a judeţului Prahova), personajele dau dovadă de adevărate abilităţi de supereroi şi ochi de vultur, reuşind să găsească în fiecare episod proverbialul "ac în carul cu fân". Mai mult, se întâmplă de prea multe ori ca personajele să apară fix la momentul oportun, doar pentru că aşa o cere scenariul care se joacă cu distanţele mai rău decât ultimul sezon din Game of Thrones...
Este ceva paradoxal la Untamed: este incredibil câte intrigi secundare a reuşit să îngrămădească Smith şi totuşi povestea să curgă atât de bolovănos şi cumva imponderabil. Dincolo de faptul că bănuieşti cine e criminalul încă de la primul episod (ca în atât de multe thrillere mediocre e fix cine nu te-ai aştepta), Untamed se poate lăuda cu unul dintre cele mai nefericite episoade finale, cu o adevărată rafală de dezvăluiri care ar trebui să reunească toate iţele poveştii într-un buchet frumos ambalat pentru public, doar că nu reuşeşte decât să fie exasperant de neverosimil, devenind un "danga-langa" din celebrul sketch al lui Horaţiu Mălăele care a dat şi titlul acestei cronici. Şi nu e niciodată de bun augur ca primul episod să fie cel mai bun, iar ultimul cel mai prost, dar fix aşa stau lucrurile cu Untamed...
Părerea ta
Spune-ţi părerea