Slujnica este un film realizat într-un stil rafinat tipic asiaticilor, cu o mare atenție estetică. Povestea șochează prin elemente de sadism și horror, chiar dacă avem de-a face cu povestea eternă a iubirii. Înainte de toate, filmul este un thriller tenebros: minciuni, comploturi, tentații ascunse, obiceiuri extravagante ale personajelor, răzbunări. Filmul dă senzația că se întrec barierele violenței, dar Park Chan Wook a mărturisit în repetate rânduri că el este „interesat de emoțiile persoanelor care sunt violente și nu de actul violent în sine.”
Slujnica pregătește surpize delicioase la granița dintre tandrețe și violență, iar spectatorul va avea impresia că merge pe o serpentină amețitoare, la capătul căreia va găsi ultimatumul de plăcere vizuală. Povestea începe cu Sookee, o tânără menajeră cu un trecut întunecat care este angajată în serviciul moștenitoarei Hideko.
Hideko este o femeie extrem de frumoasă, care trăiește pe o proprietate luxoasă și, aparent, are tot ceea ce își dorește. Doar că alături de ea este unchiul său dominant, cu obiceiuri bizare, colecționar de cărți erotice rare și care îi face viața nepoatei sale un calvar. Sookee păstrează un secret: este o hoață de buzunare recrutată de un șarlatan care se dă drept conte. Slujnica îl ajută să o seducă pe frumoasa moștenitoare și totul merge conform planului până la un punct, când între cele două femei se leagă o relație plină de erotism. În momentul acela, societatea patriarhală tinde să se destrame, iar cei manipulați ajung să manipuleze.
Jocul actoricesc este bine orchestrat, și asta pentru că regizorul a petrecut mult timp alături de ei: „am stat cu ei și în afara programului de repetiții. Luam cina cu ei, mergeam la zilele de naștere ale fiecăruia, i-am încurajat să socializeze între ei și să lege prietenii...”
Slujnica este o adaptare liberă după Fingersmith, a autoarei Sarah Waters, care a reușit să tulbure sensibilităţile timizilor. Filmul este complet sade-esque, dar totodată subliniază că dragostea pură triumfă peste violență.
