Volumul „Tarkovski. Filmul ca rugăciune. O poetică a sacrului în cinematograful lui Andrei Tarkovski”, de Elena Dulgheru, se lansează marţi, 15 aprilie 2014, la ora 17, la Librăria Mihai Eminescu din Bucureşti (Bd. Regina Elisabeta 16). Este vorba despre ediţia a IV-a, actualizată şi îmbunătăţită.
Invitaţi: prof. univ. dr. Manuela Cernat, istoric de film, acad. Răzvan Theodorescu, preşedinte al Secţiei Artă-Arhitectură-Audiovizual a Academiei Române, pr. univ. dr. Gheorghe Holbea, prodecan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, dr. Costion Nicolescu, scriitor, prof. univ. dr. Laurenţiu Damian, regizor, preşedinte al Senatului U.N.A.T.C., reprezentaţi ai Ambasadei Rusiei.
„Tarkovski. Filmul ca rugăciune” este o carte vie, care a cunoscut mai multe ediţii şi îşi găseşte în fiecare an noi cititori, lansând mereu noi discuţii şi fluxuri ale interpretării, spune autoarea. „Hotărârea de a publica o ediţie actualizată şi îmbunătăţită mi-a fost provocată de acumularea de noi întrebări, noi uimiri şi răspunsuri, în momentul când am simţit că ele reconfigurează volumul iniţial într-o structură cu aceeaşi geometrie, dar mai bogată, mai profund polifonică. Aşa-zisele profeţii ale lui Tarkovski, motivul îmbolnăvirii şi morţii cineastului, scandalul Rerberg, crâmpeie din pasiunile ezoterice, noi poveşti despre cenzura de partid şi despre distribuţia clandestină a filmelor interzise, lucrările necinematografice, codurile ascunse ale filmelor Oglinda şi Călăuza, mesajele subtile ale Nostalgiei şi Sacrificiului, hermeneutica meta-operei tarkovskiene...
Toate aceste noi provocări, pe care le dădusem la o parte în primele ediţii, îşi cereau dreptul la viaţă. Celor mai importante dintre ele le-am făcut loc în acest nou volum, ca argumente pentru mai subtila înţelegere a unei mari opere şi unui destin nepereche. Astfel s-au născut 11 noi capitole şi dezvoltări substanţiale ale capitolelor existente, grupate în 60 de pagini în plus faţă de ediţiile a II-a şi a III-a. Este aceasta o nouă carte? Nu, pentru că ideile majore şi structura sunt aceleaşi, la fel ca şi titlul, care o reprezintă la fel de fidel; da, pentru că întregeşte considerabil – cu informaţii substanţiale, analize şi noi concepte – teoria poeticii sacrului la Tarkovski şi biografia regizorului, pentru a avea dreptul să trăiască alături de ediţiile anterioare”, notează Elena Dulgheru.
Părerea ta
Spune-ţi părerea