Claire (Anne Dorval) zâmbește, subminând neliniștea celor dragi. Batjocorește boala cardiacă gata să pună capăt vieții sale în orice moment. Mamă a doi adulți care se îndreaptă spre vârsta de 50 de ani, Claire este punctul final al călătoriei unei inimi – în acest film personaj principal.
Inimă pe care o urmărim de la donator – Simon (Gabin Verdet), un adolescent care este victima unui accident, până la destinatar – Claire, care se află în stare critică.
Ideea de „fără emoții puternice” este esențială în abordarea pe care regizoarea franceză Katell Quillévéré o adoptă pentru cel de-al treilea lungmentraj al său, o adaptare a romanului cu același nume al lui Maylis de Kerangal, câștigător al premiului „2017 Wellcome Book Prize”, se vede într-un comunicact remis Cinemagia.
Quillévéré favorizează empatia neclară față de sentimentalitate. Filmul său este la fel de clinic și precis ca o incizie a scalpelului, dar este, de asemnea, presărat cu momente de lirism, se vede în comunicatul Transilvania Film.
După debutul său în cadrul Festivalului de Film de la Veneția, „Reparându-i pe cei vii” și-a continuat traseul în festivaluri precum Festivalul de Film de la Londra, Rotterdam IFF și San Francisco IFF. De asemenea, filmul a strâns numeroase nominalizări de-a lungul traseului său. Printre multe altele, de menționat sunt nominalizările din cadrul Festivalul de Film de la Veneția, Valladolid IFF, Toronto IFF și Ghent IFF.
Katell Quillévéré declară într-un interviu pentru Cineuropa, următoarele: „Am crezut că ar fi fanscinant să explorez măsura în care un transplant este o aventură umanistă și am încercat să portretizez asta, deoarece filmul pune la îndoială legătura cu eternul. Povestea se desfășoară în primul rând la nivelul individului, al unei familii, apoi al unei comunități, al spitalului și apoi al societății, în idee în care, în Franța, orice persoană are dreptul la un transplant. Este o aventură care pune societatea în mișcare la toate nivelurile. Un transplant este înrădăcinat în principiul solidarității și ne amintește cum sunt ființele umane interconectate”.
Cei mai mulți oameni au avut experiența de a observa străinii din jurul lor pe o stradă aglomerată, într-o gară sau într-un autobuz și de a se întreba: „Oare ce obstacole a avut de trecut în viața sa?”, Oare ce are pe suflet bărbatul acela?”, „Oare la ce se gândește femeia aceea care zâmbește?”. Să percepi alte persoane ca având probleme reale, mai ales atunci cănd nu le cunoști, este, de cele mai multe ori, dificil. Este greu să nu ne pierdem în propria percepție și să ne mai schimbăm punctul de vedere odată ce ne formăm o opinie.
„Reparându-i pe cei vii” ne prezintă o lume cu persoane diferite care trec prin încercări diferite, dar cât se poate de reale, și ne demonstrează că asta este exact ceea ce ne leagă pe toți. „Reparându-i pe cei vii” va fi distribuit în cinematografele din România din 10 noiembrie, de Transilvania Film.
Părerea ta
Spune-ţi părerea