Dacă ai nevoie de o doză de haos agreabil, Splitsville/Relaţii fără obligaţii poate fi o idee bună. Povestea unui bărbat a cărui viaţă se de peste cap când soţia îi spune că vrea să divorţeze combină imprevizibilul cu dezinvoltul pentru a oferi publicului ceva ce nu putem, totuşi, lăuda cu toată gura, pentru că creatorii lui Splitsville habar nu au unde să se oprească şi aruncă alandala ingrediente pe ecran, astfel încât la sfârşit nu mai ştii dacă ai experimentat ceva dulce sau sărat. Şi uneori chiar trebuie să ştii asta...
Michael Angelo Covino şi Kyle Marvin sunt doi creatori care au dat lovitura la Sundance în 2018 cu scurtmetrajul The Climb, atât de gustat la acea ediţie a festivalului astfel încât un an mai târziu Covino şi Marvin s-au întors la Sundance cu un lungmetraj cu acelaşi nume. Acesta le-a deschis toate porţile Hollywood-ului: Splitsville o are pe Dakota Johnson pe afiş, iar filmul este distribuit de unul dintre cei mai influenţi distribuitori americani, Neon.
Desigur, aceste detalii nu sunt esenţiale pentru cel care vrea să-şi dea seama în câteva paragrafe dacă filmul merită banii lui munciţi din greu, dar, în falimentul creativ de la Hollywood, un cuplu de scenarişti şi regizori care creează o poveste originală, o produc singuri şi joacă şi rolul principal în filmul lor este o adevărată raritate, iar Splitsville chiar trebuie lăudat din acest punct de vedere, deşi rezultatul nu este o experienţă 100% îmbucurătoare.
Totul începe cu Carey (Marvin), care are parte de un şoc când soţia lui, Ashley (Adria Arjona), îl anunţă pe neaşteptate că vrea să divorţeze. Motivul? Ashley vrea "experienţe" noi (şi nu se referă la olărit), iar Carey se poartă ca un căţeluş care are nevoie doar de o privire de la Ashley pentru a ajunge instantaneu în al nouălea cer. Complet destabilizat de veste, Carey fuge (la propriu) la amicul său, Paul (Covino) şi soţia lui, Julie (Johnson), unde are parte de un nou şoc când aceştia îi destăinuie că secretul succesului în cuplu este o relaţie deschisă, anume cei doi parteneri să poată face sex şi cu alţii. Doar că Julie şi Carey ajung cumva să facă sex, iar asta dinamitează complet relaţiile, punând în mişcare un roller coaster de răsturnări de situaţii, rocade sentimentale şi... trădări.
Senzaţia avută e că Marvin şi Covino s-au întâlnit într-o seară, au băut câteva sticle de vin, au fumat câteva joint-uri şi apoi au pus pe hârtie cele mai trăsnite idei avute în starea lor de discernământ alterat. Splitsville are o mulţime de momente bune şi actorii au o chimie excelentă, dar aglomerarea de surprize este mult prea mare ca la sfârşit să-ţi mai pese de ceva sau cineva din acest film al exceselor, în care o scenă de nuditate frontală este urmată de o păruială ca în comediile cu Stan şi Bran, iar un comentariu despre bullying este urmat de un altul despre responsabilitate financiară.
Dacă Arjona şi Covino se pierd în peisajul prin care trec fugitiv David Castañeda (The Umbrella Academy), O-T Fagbenle (The Handsmaid's Tale), Nicholas Braun (Succession) şi Charlie Gillespie (care mai nou arată ca un Benson Boon care şi-a petrecut ultimii cinci ani la sală), Marvin şi Johnson sunt responsabili de cele mai reuşite scene. Johnson, în special, dovedeşte din nou cât de bine îşi controlează vulnerabilitatea şi de câte puţine resurse are nevoie pentru a crea emoţie.
Problema e că niciunul din personaje (cu o singură excepţie) nu pare în stare să-şi înveţe lecţia, iar la sfârşit îţi vine să-ţi ştergi din telefon toate aplicaţiile de dating şi să nu mai ieşi din casă, doar pentru a nu avea parte de avalanşa de trădări, împăcări, dezamăgiri şi speranţe false pe care Splitsville le combină cu o energie şi viteză mai potrivite într-un disaster movie.
