Pe 17 februarie, cinemaul belgian revine în atenția telespectatorilor cu „Duelles”, un film care a câștigat 9 premii Magritte în 2020, urmat de difuzarea ceremoniei din 2022, vineri, 18 februarie, la miezul nopții. Apoi, vom (re)descoperi producția care a luat César-ul pentru Cel mai bun film al anului 1998, „Marius et Jeannette” de Robert Guédiguian, o poveste de dragoste emoționantă plasată pe meleagurile încântătoare ale orașului francez, Marsilia.
Duelles (Belgia/Franța, 2017; regia: Olivier Masset-Depasse)
joi, 17 februarie, ora 22.00
Într-o suburbie liniștită a Bruxelles-ului din anii `60, două femei duc o viață aproape simbiotică în cele două case alipite în care locuiesc. Alice și Céline sunt cele mai bune prietene, familiile lor își petrec tot timpul împreună iar copiii lor, Theo și Maxime, cresc împreună ca frații, trăind cu toții într-o armonie deplină, când deodată, Maxime, fiul lui Céline, are un accident tragic și își pierde viața. Alice ar fi putut să îl salveze, dar nu a ajuns destul de repede la el.
Uneori durerea ne unește, alteori ne desparte. Însă pentru cele două prietene, durerea se așază între ele ca un zid, iar instinctul matern le transformă viața într-un adevărat duel, fiindcă amândouă concurează pentru atenția lui Theo, singurul copil care „le-a” mai rămas. Acest nesfârșit du-te vino al vinovăției, dar mai ales al învinovățirii, o împing pe Alice să o vadă pe cea mai bună prietenă ca pe o amenințare pentru copilul ei. Iar de aici, filmul alunecă înspre un thriller à la Hitchcock în timp ce ne întrebăm cu sufletul la gură cât adevăr se ascunde în toată această paranoia.
Marius et Jeannette (Franţa, 1997; regia: Robert Guédiguian)
joi, 24 februarie, ora 22.00
Regizorul Robert Guédiguian ne împărtășește o poveste tandră de dragoste între doi oameni simpli drept pretext pentru a închina o odă Franței profunde, cotloanelor ei muncitorești și comunității ei mai puțin vizibile, sau în orice caz mai puțin reprezentate în cinema, construind totodată o satiră anticapitalistă.
Într-o suburbie gri din însoritul oraș mediteranean Marsilia, doi astfel de oameni simpli se întâlnesc printre ruine. Jeanette, o mamă singură care abia reușește să își întrețină cei doi copii dintr-un salariu de casier, este totodată o visătoare care își apără drepturile și liniștea. Într-o zi, Jeanette decide să fure două găleți cu vopsea dintr-un șantier abandonat. Marius, un gardian șchiop care pare să apere nimicul acelui șantier, o oprește și o alungă, dar apoi o reîntâlnește și se apropie de ea și de copiii ei.
Între cei doi se așază o dragoste sinceră și candidă, care le îmblânzește cotidianul altminteri dictat de asperitățile existenței. Camera ne poartă și pe la vecinii lui Jeanette, surprinzând un stil de viață dificil, dar totodată à l'aise, parcă scos cu nostalgie dintr-o comedie bulevardieră. Montajul juxtapune în niște contraste tăioase visele romantice ale lui Jeanette cu realitatea ei ternă, tot așa cum dialogul e când frust, când poetic, iar cei doi actori, Ariane Ascaride (Jeannette) și Gérard Meylan (Marius), sunt de o naturalețe emoționantă. Inclusiv accentele lor cântă adevărata Marseilleză.
