Regizorul-scenarist danez Karsten Kiilerich (Bibi Blocksberg) a continuat în domeniul animației la aproape trei decenii de la nominalizarea sa la Oscar pentru Cel mai bun scurtmetraj din acest gen. În ce privește ultima producție a sa, cineastul a făcut echipă la cârma regizorală cu debutanta Stine Marie Buhl, apreciată pentru munca ei în departamentul de animație al unor filme precum The Worst Person in the World sau Super-Charlie. Dar dacă alte lungmetraje la care au lucrat pot capta atenția celor mici și mari deopotrivă, adulții s-ar putea să se confrunte cu dificultăți când vine vorba de naivitatea exagerată din Când Mumbo Jumbo s-a făcut uriaș, specifică serialului Clubul lui Mickey Mouse.
Scenariul se bazează pe seria de cărți ilustrate pentru copii Mimbo Jimbo semnată de Jakob Martin Strid și îl are în centru pe bunul prieten al elefănțelului titular: hipopotamul Mumbo Jumbo. Supărat că nu poate ajuta comunitatea din care face parte să se pregătească pentru un festival din cauza dimensiunilor sale reduse, protagonistul acceptă pe nerăsuflate rugămintea de a culege ciuperci din pădure pentru masă. Tot ce vrea este să le fie de folos celor din jurul său. Doar că nimeni nu i-a explicat ce specie ar trebui să atingă sau nu. Atunci când mănâncă o ciupercă misterioasă, dorința inițială i se îndeplinește: devine mare și puternic, ajută vecinii să avanseze cu asamblarea spațiului de festival, dar la finalul zilei nu mai încape în casa și patul mămicii lui. Astfel realizează că tânjește să se întoarcă la mărimea inițială.
Mumbo Jumbo și cei trei prieteni ai săi, Ghepardul, Tapirul și Mimbo Jimbo, află că singura metodă de a anula vraja este să plece în căutarea înspăimântătoarei Baba Yaga, o figură mitică cu originea în folclorul slav. Până să o găsească, însă, trebuie să meargă de-a lungul autostrăzii, să traverseze o mare și să caute casa mișcătoare cu picioare de găină din pădure - mă întreb totuși unde sunt păianjenii imenși, șerpii veninoși și deșertul neiertător de pe hartă, despre care avertizau cei de acasă. Pentru că dacă a fost doar o glumă, nu s-a înțeles deloc. Ironic, dar vrăjitoarea se dovedește a fi mai cumsecade decât se crede și mai puțin abilă în ale magiei, întrucât rezolvă problema hipopotamului prin știință. Iar satelitul generos cu care s-au împrietenit când au ajuns cu balonul-cadă în spațiu (poftim?) îi ajută o ultimă dată să ajungă înapoi acasă.
Filmul fantastic de animație pentru întreaga familie surprinde cu câteva replici extrem de comice și cu o coloană sonoră foarte diversificată în genuri, creată cu instrumente de suflat, instrumente de percuție, viori, chitare electrice sau versuri. Muzica răsună în aproape fiecare moment al producției, îmbinându-se armonios cu sunetele naturii și dialogul personajelor. Culorile saturate și estetica generală a animației atrag vizual copiii, dar anumite elemente narative par aleatorii și nu au sens nici măcar în economia filmului.
Îmi pare rău că Kroko nu își primește înapoi vana pentru care a salvat bani timp de doi ani. Nu cred că o ceașcă ornamentată poate ține locul unei căzi de firmă cu picioare de leu poleite cu aur, dar nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Mai trist e că niciunul dintre cele patru animăluțe în grija cărora se afla obiectul nu pare prea afectat de evoluția situației. Nu cred că reprezintă cel mai bun exemplu pentru copii. Lucrurile împrumutate trebuie respectate și returnate în aceleași condiții, mai ales când înseamnă mult pentru persoana în cauză… Dar măcar cei mici pot învăța că acceptarea de sine, prietenia și sprijinul comunității contează în depășirea obstacolelor. De acolo vine puterea adevărată, nu din mărime.
