Cel mai nou lungmetraj al ei, Emma și generalul Cap-de-Mort spune povestea unei croitorese văduve ce ascunde un copil evreu și a fost selectat în competiție la Festivalul de la Karlovy Vary.
Emma și generalul Cap-de-Mort reprezintă o radiografie amănunțită a contextului politic din Statul Slovac format în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, sub supervizarea Germaniei naziste, și a persoanelor cât se poate de umane care s-au opus noului regim prin mijloace pașnice, într-un mic sat de la granița cu Ungaria. Divizarea efemeră a Cehoslovaciei a dus la întemeierea unui stat cleric-fascist condus de Garda Hlinka, cunoscută pentru ajutorul oferit SS-ului în deportarea evreilor. Însă, ca în orice grupare, nu toți membrii au împărtășit exact aceleași valori.
În acest decor sumbru, Marika (Alexandra Borbély), o tânără croitoreasă maghiară al cărei soț a murit în război, decide să adăpostească un copil evreu, după ce familia lui a fost trimisă în lagăr. Astfel, ea trebuie să jongleze cu noile responsabilități de mamă, conflictele morale derivate din cerințele generalului SS de a transforma hainele confiscate evreilor în rochii la modă, avansurile nedorite ale Căpitanului Dusan (Milan Ondrík) în perioada ei de doliu și ura vecinilor ei, care o consideră „târfă” și „colaboratoare” pe nedrept.
Copilul din ascunzătoare, extrem de necooperant la început, realizează treptat pericolul și se retrage tot mai mult într-o lume imaginată, în care „Emma iubește soarele” în oricare din cele trei limbi vorbite la nivel local, iar generalul Cap-de-Mort îl pândește din umbră. De fapt, aceste personaje din titlul sunt doar juxtapuneri făcute în mintea copilului pentru a simboliza conceptele de bine și rău: Emma, o fată dintr-o revistă, îi alină singurătatea și se dovedește a fi chiar Marika, pe când generalul SS este asociat cu molia cap-de-mort, dezgustătoare și abjectă, cunoscută datorită superstițiilor că vine din foc și aduce război și foamete.
Filmul prezintă o cromatică specifică filmelor de epocă, alternând nuanțele de albastru cu cele de maro/portocaliu, paleta rece de culori cu cea caldă. Camera tremurândă aceentuează sentimentul de anxietate și se mișcă în acord cu dinamismul personajelor, uneori reprezentând chiar perspectiva lor. Alteori imaginea este distorsionată pentru a reflecta frica resimțită. Melodia recurent auzită din pick-up, despre care Marika spune că a fost preferata soțului ei, îi oferă siguranță și încredere și îl apropie din nou de el.
Textul explicativ din începutul și finalul dramei relevă detalii suplimentare. Așa află publicul că Marika și toți vecinii ei care au încercat sub diferite forme să ajute evreii au fost pedepsiți la sfârșitul războiului fiindcă făceau parte dintr-o țară fascistă, chiar dacă au luptat împotriva politicii conducătorilor lor. Asta a fost răsplata protagonistei pentru că și-a riscat viața pentru o altă ființă, asta a fost răsplata lui Dusan pentru că a încercat să o ocrotească cum a putut el mai bine. Dar până la urmă, în asta constă să fii un bun creștin, cum se considerau ei. Să îl iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți sau chiar mai mult. Să faci sacrificii pentru ceilalți, indiferent de preț.
