Potrivit scenaristului J.F. Lawton, dacă nu ar fi fost chimia imediată între Gere și Roberts, Frumuşica ar fi păstrat finalul original, cel nefericit. Așadar, la 25 de ani de la premiera filmului, aflăm că extraordinara chimie dintre Richard Gere și Julia Roberts a transformat filmul într-un fel de basm.
J.F. Lawton era un scenarist zbuciumat când a scris prima dată 3000 (numele ințial al excelentei comedii romantice Frumuşica), la sfârșitul anilor 1980, o dramă întunecată, inspirată din filme precum Wall Street și Ultimul detaliu. „Eram un scenarist care se zbătea să obțină un loc de muncă, eram șomer și lucram în post-producție și încercam să vând scenarii, aşadar am scris toate aceste scenarii și comedii ninja și nu eram deloc băgat în seamă... Era timpul pentru o schimbare”, rememorează scenaristul intervievat de Vanity Fair.
Scenariul original al lui Lawton conținea multe momente devenite clasice în varianta finală a filmului, inclusiv drumul la operă (foto), o serie de experiențe proaste la cumpărături și acea cină de lux cu omul de afaceri generos, dar protagoniștii nu rămâneau împreună... Personajele erau, totuși, în mare măsură aceleași.
Pe de altă parte, regizorul Garry Marshall aveao viziune pe care o dorea transpusă pe marele ecran, iar Marshall admite că – în mintea lui - povestea era un basm, cu o întorsătură de situaţie.
Regizorul îşi aminteşte: „Viziunea mea era o combinație de basme. Julia [Roberts] era Rapunzel, Richard [Gere] era Făt-Frumos și Hector [Elizondo] era naşa zână. Nu părea să fie o viziune pe care s-o aibă toată lumea, dar eu da...”
Lawton crede că însăși casa de producţie îşi dorea un final fericit, în special pentru că Gere și Roberts erau curtaţi pentru rolurile principale. „Ei au chemat la audiție pe Al Pacino, au chemat-o la audiție pe Michelle Pfeiffer, și cu siguranță ar fi fost un film diferit dacă ar fi fost Al Pacino şi Michelle Pfeiffer”, spune el. „Ar fi fost mai aproape de scenariul meu original și poate că nu ar fi avut un final fericit. Dar chimia dintre Julia și Gere este palpabilă pe ecran, a fost palpabilă şi la audiţii. Nu-ţi poți imagina că s-ar fi putut încheia în orice alt mod, pentru că pur și simplu s-au aprins reciproc”...
Marshall este de acord, schimbând primele impresii despre eventualii actorii principali: „Chimia dintre Roberts și Gere a fost perfectă. Actorii au adus o putere de atracţie și un farmec care m-au făcut să cred că publicul n-ar dori un final întunecat, și n-a fost rău că eu am făcut școala de finaluri fericite...” La acea vreme scenariul a trecut pe la mai mulţi scenarişti (inclusiv Stephen Metcalf, Robert Garland și Barbara Benedek), dar Lawton nu-și amintește să fi fost deranjat de schimbări. „Am fost încântat! Asta e cealaltă parte a poveştii, că eu ar trebui să fiu artistul rănt...”.
Roberts, în vârstă de 22 de ani la premiera filmului Pretty Woman, a câștigat a doua ei nominalizare la Oscar pentru această comedie. Scenaristul Lawton laudă „instinctul incredibil” al lui Marshall pentru că a dat Frumuşicăi finalul de basm despre care știa că l-ar vrea publicul.
Părerea ta
Spune-ţi părerea