Regizorul francez Olivier Assayas este o prezență recurentă la cele mai mari festivaluri de film din lume. Ultimele sale producții au avut fiecare premiera într-un cadru prestigios: mini-seria Irma Vep la Cannes, comedia dramatică În afara timpului la Berlin, iar thrillerul politic Vrăjitorul din Kremlin a concurat pentru Leul de Aur. Cel din urmă, ca alte producții din portofoliul cineastului, se bucură de o distribuție de excepție care își interpretează rolurile în limba engleză.
Bazat pe romanul de debut cu același nume al lui Giuliano da Empoli, drama biografică cu accente romantice conturează viața lui Vadim Baranov, un personaj ficțional inspirat din politicianul Vladislav Surkov, considerat „arhitectul Putinismului”. Filmul are grijă să menționeze încă de la început că discuțiile din scenariu sunt imaginate, chiar dacă evenimentele istorice prezentate respectă cronologia. Assayas alternează astfel cadrele surprinse de el, predominant în nuanțe reci de gri, cu câteva imagini de arhivă, mărturii veridice ale unui trecut recent care a condus la criza geopolitică din prezent. Firul lui narativ privește în culisele jocurilor de putere din Kremlinul acestui secol, oferind publicului o variantă cât se poate de plauzibilă a realității. Dialogul din prezent, dintre jurnalistul american Rowland (Jeffrey Wright) și protagonistul calm și stăpân pe sine rămâne doar un pretext pentru a releva povestea privind retrospectiv.
Baranov (Paul Dano - There Will Be Blood) își începe cariera ca tânăr regizor de teatru, încercând să profite de noua lume plină de posibilități ce tocmai s-a deschis poporului rus în anii ’90 și să se îndepărteze de idealurile patriotice ale tatălui său. Prima parte a celor două ore și jumătate de film se concentrează exclusiv pe viața lui personală: relația lui cu Ksenia (Alicia Vikander, cu care regizorul a colaborat și la Irma Vep), prietenia cu Dmitri Sidorov (Tom Sturridge), devenit ulterior oligarh, interacțiunea cu tatăl bolnav și caracterul boem al universului artistic. În partea a doua, când rămâne singur și se afundă în muncă, vedem evoluția lui profesională de la o companie de televiziune până la slujba de asistent și confident al noului „țar”, tânărul fost spion din KGB Vladimir Putin (Jude Law - Closer, Alfie).
Obsesia celor doi legată de putere se manifestă în moduri diferite, dar complementare. În timp ce Putin încearcă să își consolideze autoritatea în fața Vestului prin politici aflate pe linia fină dintre dictatură și democrație, Baranov se îndrăgostește de joaca cu imaginile și cuvintele, unelte perfecte pentru a distorsiona realitatea și a promova varianta preferată de Kremlin. Influența lui asupra conducătorului devine un drog de care nu se poate desprinde nici măcar când începe să realizeze gravitatea consecințelor generate de propriile strategii. Abia când fiica lui se naște și interdicțiile în alte țări intră în vigoare reușește să conștientizeze ce înseamnă cu adevărat bucuria și să se mulțumească cu ce are.
Vrăjitorul din Kremlin poate deveni complex și greoi pe alocuri pentru spectatorii nefamiliarizați sau nepasionați de geopolitică, istorie și filosofie. Estetica și jocul actoricesc deliberat detașate de orice emoție, dar și durata filmului, pot să îngreuneze și mai mult vizionarea. Însă răbdarea va fi răsplătită cu informații noi, aluzii bine plasate, un final complet neașteptat și citate memorabile ca „Rusia este o închisoare de mărimea unei țări”.
