George Buzoianu și Gelu Colceag își fac debutul în regia de lungmetraj cu Mă mut la mama, o comedie despre familie, relații amoroase și rolurile fiecărui membru în această țesătură complexă. Scenariul scris de actorul Andreas Petrescu, care îl interpretează de asemenea pe unul dintre protagoniști, se concentrează pe doi frați ce trec printr-o criză existențială în același timp și apelează la mama lor, care încearcă să viseze din nou și să se bucure la maxim de orice moment.
Adriana (Adriana Trandafir), o femeie de 65 de ani, se pregătește de o cină romantică împreună cu noul ei partener, Adrian (Adrian Păduraru), în timp ce fiii ei trec amândoi prin provocări tipice vieții de adult: corporatistului Gabriel (Gabriel Fătu) îi fug cam mult ochii după fete tinere, fiind căsătorit cu o nevastă posesivă cu tendințe de control - care a fost primul, oul sau găina? - pe când Andrei (Andreas Petrescu), șomer și cu o relație aflată pe marginea prăpastiei, se sperie când partenera lui (Ana Odagiu) încearcă să devină creativă pentru a-l atrage înapoi. Faptul că pe ambele soții le cheamă Cristina sau că cele mai multe personaje păstrează numele actorilor aduce un plus de umor, iar Paula Chirilă, interpreta celei geloase, captează atenția spectatorilor de fiecare dată când apare pe ecran.
Atunci când, într-o seară, cei doi frați sunt refuzați de mamă în favoarea unui bărbat misterios, un puternic complex al lui Oedip se trezește în ei. Astfel devin obsedați să arate cu orice preț că intrusul din viața lor nu reprezintă o alegere potrivită pentru mamă, venind cu tot felul de teorii și punând în practică strategii deplasate. Fiind incapabili să își rezolve propriile probleme și geloși pe cei care încearcă să construiască ceva frumos, ei preferă să își imagineze complicații ipotetice și să intervină acolo unde nu e treaba lor, în loc să își facă ordine în propria ogradă. De aici reies o multitudine de momente, unele mai hilare decât altele, dar și din personajul Maiei Morgenstern, Tanti Gina, care nu face decât să întrerupă mereu acțiunea principală.
Filmul seamănă mult cu acele comedii teatrale tradiționale care fac înconjurul României în turneu pentru că au succes. Ba chiar există o secvență în care apartamentul mamei devine o scenă și personajele ies și intră la foc automat, exact ca într-un spectacol în care se atinge apogeul comic, iar situația devine tot mai absurdă și întortocheată - de aceea nu a fost o surpriză să aflu ulterior că, într-adevăr, textul a fost inițial o piesă de teatru a aceluiași autor. Personajele sunt unidimensionale și reprezintă tipologii specifice multor producții de gen: corporatistul viclean, țapul ispășitor pămpălău, mama puternică, soția autoritară, iubita ignorată, bogătanul galant, bătrâna dementă și soția disperată (Carmen Tănase).
Chiar dacă unele momente ce se doresc amuzante sunt predictibile, nerealiste sau se simt artificiale, Mă mut la mama pleacă de la o premisă originală și livrează destule răsturnări de situație și glume bune astfel încât să țină privirea publicului ațintită asupra ecranului. Eu apreciez că filmul nu își dorește să fie mai mult decât e: o modalitate distractivă de a petrece o seară.
