După ce a impresionat pe toată lumea în serialele Breaking Bad şi Better Call Saul, Bob Odenkirk este doar ultimul dintre starurile 60+ care o ia pe calea action-ului exploziv. După Nobody, care îl transforma pe personjul său, Hutch, dintr-un părinte inofensiv într-o adevărată fiară, iată că avem parte de un sequel la fel de bine primit: Nobody 2 este fix acel film de care te bucuri în răcoarea sălii de cinema pentru a-l uita imediat apoi.
În prezent, problema lui Hutch nu este că e atât de împăciuitor de-i dispare coloana vertebrală, ci fix în extrema cealaltă: misiunile necesare pentru a-i şterge datoriile din primul film îl aduc în situaţia de a-şi neglija familia. Când soţia, Rebecca (Connie Nielsen) este cât pe ce să pună piciorul în prag (şi să-i ceară să redevină nevertebrat?), Hutch pune la cale un plan pentru a resuda legăturile şubrezite de familie, pregătind o vacanţă într-un orăşel-parc de distracţii. Doar că aici Hutch nu întârzie să calce pe coadă atât autorităţile corupte, cât şi o "Griselda" interpretată cu mult aplomb şi hohote demente de o Sharon Stone cu păr gelat, costume negre şi suficientă mascara pentru a părea un demon scăpat din iad.
Practic, Nobody 2 este o poveste de tip Reacher. Anume "arma mortală" ajunge într-un orăşel banal, unde nu vrea decât să mănânce o "clătită" (în acest caz să se dea pe toboganul acvatic) şi să-şi vadă de treabă. Doar că un concurs de împrejurări duce la un război total între "arma mortală" şi infractorii de serviciu, ceea ce provoacă imediat un adevărat haos care lasă nedumerite FBI-ul, CIA-ul şi biserica scientologică.
Nobody 2 este ca un film Equalizer, doar că spre deosebire de Denzel Washington în Equalizer 3, unde pare că în timpul scenelor de acţiune nici nu se ridică de pe scaun, Bob Odenkirk chiar pune osul la treabă, iar echipa de cascadori şi specialişti în efecte speciale a filmului îl aşază în mijlocul unor scene care impresionează cu îndemânarea tehnică. Este verosimil? Nu este, dar nici emisiunile de gătit cu Paris Hilton şi Meghan Markle (scuze, ducesa Meghan) nu sunt... Dar fix când te gândeşti că acea bâtă arsă pe spate şi acea bară arsă peste genunchi ar scoate pe oricine altcineva din peisaj, Bob se ridică în picioare cu un rânjet pe faţă, parcă vrând să zică "dacă citeai sinopsisul ştiai deja că sunt supererou!".
Dialogurile sunt de duzină, dar nu iei bilet la Nobody 2 pentru dialoguri, ci pentru explozii şi demenţă fizică, iar de asta filmul indonezianului Timo Tjahjanto se achită cu brio. Mai surprinzătoare poate fi completa detaşare cu care fiica lui Hutch, Sammy, îşi vede tatăl venind în fiecare zi acasă cu răni care par a avea nevoie doar de câteva ore pentru a se vindeca (Hollywood, baby!).
Până la urmă, Nobody 2 este acel film pe care îl vezi pentru a ţi se confirma că binele învinge. Antagoniştii mor unul câte unul, "niciun animal nu a fost rănit", rănile se vindecă, iar familia chiar se poate lăuda şi cu nişte poze drăguţe din această vacanţă care în realitate s-ar fi sfârşit la spital (dacă nu la morgă), dar pe ecran se sfârşeşte de-a dreptul romantic, cu trilurile lui Celine Dion în fundal...
