Guy Ritchie a ajuns să scoată aproape un film pe an: In the Grey (tradus în română Misiune la limită) este al șaselea său lungmetraj din 2021 încoace, după Wrath of Man, Operation Fortune: Ruse de guerre, The Covenant, The Ministry of Ungentlemanly Warfare și Fountain of Youth. Curios este faptul că filmul a fost turnat încă din toamna lui 2023 pe insula Tenerife și a stat de atunci la sertar. Deși Lionsgate l-a programat inițial pentru începutul lui 2025, Misiune la limită a ajuns pe marile ecrane în SUA abia în mai 2026, după ce regizorul a mai lucrat la montaj, ajustând între timp anumite secvențe.
Cel mai recent titlu Guy Ritchie este un film de acțiune previzibil, însă captivant și antrenant de la un capăt la altul. Nu e clar însă de ce filmul se numește In the Grey, având în vedere faptul că totul este cât se poate de alb-negru aici, cu protagoniști buni cărora le ții partea din prima clipă și răufăcători lipsiți de orice scrupule.
Povestea o urmărește pe Rachel Wild (Eiza González), o avocată specializată în recuperarea datoriilor pentru clienți bogați, angajată de reprezentanta unui fond de investiții (Rosamund Pike) să recupereze un miliard de dolari de la Manny Salazar (Carlos Bardem), un mafiot care s-a retras pe o insulă păzită de propria armată, refuzând pur și simplu să plătească. Pentru partea mai puțin legală a misiunii, Rachel se bazează pe Sid (Henry Cavill) și Bronco (Jake Gyllenhaal), doi specialiști în extracție și supraveghere care îi sunt datori-vânduți după ce i-a scos cândva dintr-o închisoare izolată. Împreună pornesc un război de uzură împotriva lui Salazar: îi blochează șantierele, îi sechestrează avionul privat și iahtul și îi pun sub ascultare avocatul și omul care îi administrează banii ascunși prin tot felul de conturi obscure. Când Salazar ripostează, iar Rachel este răpită de aghiotantul lui (Kristofer Hivju), planurile de rezervă ale lui Sid și Bronco devin singura ei șansă de scăpare.
Cele mai reușite momente sunt, fără doar și poate, cele de planificare și execuție. Ritchie inversează aici formula clasică de heist movie (cei buni nu fură banii, ci îi recuperează) și petrece minute bune arătându-ne cum echipa testează rute, pregătește scenarii alternative și urmărește cu drona, în timp real, inamicii care se apropie, aproape ca într-un joc video. La fel de simpatice sunt și textele galbene care apar pe ecran, comentând ironic locațiile sau rezumând lista echipamentului pregătit pentru asaltul de pe insulă. Problema e că totul merge ca pe roate pentru tabăra cea bună: o judecătoare îi sechestrează lui Salazar proprietățile aproape instant (în realitate, astfel de procese durează ani buni), iar echipa se infiltrează suspect de ușor în imperiul lui financiar, cu o statuie dotată cu cameră și microfon plasată perfect în biroul potrivit. Scenariul nu beneficiază nici de vreo răsturnare de situație memorabilă, iar faptul că publicul ține cu „cei buni” se datoreaza mai degrabă celebrității și carismei actorilor decât faptului că ar interpreta personaje cu adevărat complexe și că ne-ar păsa extrem de mult de soarta lor.
Henry Cavill, Eiza González și Jake Gyllenhaal în Misiune la limită
În ceea ce privește distribuția, Ritchie joacă la sigur, apelând la actori alături de care a mai lucrat: Cavill se află la a treia colaborare cu regizorul (după The Man from U.N.C.L.E. și The Ministry of Ungentlemanly Warfare), González tot la a treia (Ministry și Fountain of Youth), iar Gyllenhaal la a doua, după The Covenant. Cei doi bărbați funcționează foarte bine în contrast: Cavill este sobru, elegant și mereu stăpân pe situație, în timp ce Gyllenhaal aduce o energie mai imprevizibilă, iar schimburile lor de replici țin filmul în viață chiar și când acțiunea trenează. Eiza González își interpretează personajul într-o cheie rece și calculată, ea fiind vulnerabilă doar atunci când ajunge la propriu în bătaia puștii, și reușește până la urmă să fie cea mai memorabilă prezență din trio. Carlos Bardem (fratele mai mare al lui Javier Bardem, specializat în roluri dure) este credibil drept Salazar, deși niciunul dintre actori nu are de jucat un rol cu adevărat complex.
Din punct de vedere tehnic, filmul stă foarte bine. Imaginea semnată de Ed Wild (care a filmat și The Ministry of Ungentlemanly Warfare) pune în valoare peisajele din Tenerife, montajul alert realizat de Martin Walsh (premiat cu Oscar pentru Chicago) și Jim Weedon comprimă totul în doar 98 de minute, iar muzica lui Chris Benstead, colaboratorul de cursă lungă al lui Ritchie, creează o atmosferă tensionată și potrivită pentru întreaga operațiune. Merită menționate și costumele semnate de Loulou Bontemps, care contribuie din plin la eleganța generală a producției.
Misiune la limită nu este vreun Heat al lui Michael Mann și nici nu pare să-și fi propus asta. Este un film de divertisment stilat și spectaculos, în care accentul cade pe execuția impecabilă a acțiunii în detrimentul unei povești care să te atingă emoțional. Dacă intrați în sală cu așteptările potrivite, Guy Ritchie vă oferă exact ceea ce promite: o oră și jumătate de acțiune pură, cu trei actori carismatici care par că s-au distrat de minune la filmări.
