Cunoscută pentru lucrările sale în VR prezentate în festivaluri prestigioase precum Cannes sau Bienala de la Veneția, Ioana Mischie își face acum debutul în lungmetraj cu Catane, o comedie românească atipică inspirată de o poveste reală. Scenariul a fost dezvoltat în cadrul rezidențelor Berlinale Talents, Sundance și Les Arcs. Cu o estetică vizuală distinctă și folosind tehnici neconvenționale de filmare, producția a avut premiera la Festivalul Internațional de Film al Indiei din Goa.
O micuță comunitate uitată de lume dintr-o zonă rurală încearcă să supraviețuiască prin a păcăli statul că în fiecare casă locuiește o persoană cu dizabilități. Când vorba ajunge la Comisia pentru Persoane cu Dizabilități, o echipă formată din Magda (Iulia Lumânare), Silviu (Cristian Bota) și inspectorul Mitrea (Costel Cașcaval) este însărcinată cu investigarea situației și realizează că trebuie să plece pe teren pentru a afla adevărul. Vestea îi prinde pe nepregătite pe cei trei, curmându-le sesiunile intense de Solitaire sau uitat pe pereți. Dar dacă tot sunt nevoiți să facă drumul, măcar să se întoarcă acasă cu niște obiecte „confiscate”, nu?
De partea cealaltă, în localitatea Catane, cei câțiva săteni rămași, în rând cu primarul Pamfil (Mihai Mălaimare), află din timp de inspecție datorită proprietarului benzinăriei (Bogdan Farcaș, mereu o prezență binevenită pe ecrane, chiar și în cel mai micuț rol). Astfel reușesc să își pună planul în aplicare și să își confecționeze dizabilitățile declarate. Teatrul lor ar putea produce dispreț luând în considerare subiectul sensibil, cu care nu e deloc de glumit, însă ascunde o realitate îngrijorătoare: când statul uită că exiști și își amintește de tine doar în campania electorală, trebuie să te descurci cum poți.
Comedia dramatică cu accente romantice se împarte în două părți: cea plină de umor din început, în care sunt satirizate aspecte cunoscute precum lipsa de activitate a anumitor bugetari în timpul programului de lucru, și cea în care tragedia se face resimțită, atunci când sătenii sunt interogați și mărturisesc motivele din spatele acțiunilor lor. Acestea se deosebesc și vizual, deși costumele și decorurile vintage le unesc estetic. Prima parte relevă culori saturate și peisaje idilice, pe când cea din urmă se orientează spre o cromatică mai întunecată, facilitată de lampa oscilantă care mută lumina când pe inspectori, când pe săteni, într-un ping-pong nesfârșit. Cine e victima și cine e infractorul? Contează mai mult să aplici legea cu orice preț sau să ai empatie față de situația nefericită a celui mai puțin privilegiat? Să fii victima unei farse disperate este mai grav decât să îți ardă casa și să nu ai bani să o reconstruiești?
Coloana sonoră semnată de Emiliano Mazzenga, nominalizată la Hollywood Music in Media Awards, amintește pe alocuri de cea din UP, în special prin leitmotivul sonor prezent pe parcursul filmului, și acompaniază constant aceste dileme morale. Muzica live asigurată de Taraf de Caliu înveselește în scurtele momente de respiro ale comunității.
Catane folosește un limbaj cinematografic original pentru a adresa probleme de natură socială și a chestiona diviziunea tot mai adâncă dintre rural și urban într-un mod comic, ușor de digerat și savuros de privit. Cele mai multe povești din realitate au nuanțe, nu există un personaj negativ clar delimitat. De aceea trebuie să ne folosim gândirea critică pentru a decide cum ne poziționăm. În definitiv, legea stă la temelia oricărei societăți sănătoase... dar ce e legea fără umanitate?
