Este acea perioadă a anului când apar comedii romantice cu tema Valentine's Day, iar publicul este, de regulă, dispus să lase garda jos și să accepte mai ușor filmele siropoase cu tot felul de coincidențe convenabile. Există totuși o diferență între convenții și formule aplicate în mod mecanic, lipsite de originalitate. Noul film al lui Mark Gantt, cu un scenariu semnat de Steve Bencich, adună laolaltă clișee, personaje subdezvoltate, dialoguri artificiale și situații ilogice, care fac tot posibilul să fie „amuzante”, dar fără prea mult succes.
Din primele minute ale filmului suntem introduși în universul Ginei (Virginia Gardner), iar aceasta afirmă că este profund afectată de faptul că s-a născut chiar de Ziua Îndrăgostiților: toate cadourile primite vreodată au avut inimioare și foștii iubiți au considerat mereu suficient să îi ia un singur cadou pentru ambele evenimente. După ce nu dă importanță unui voucher la un hotel luxos din Grecia primit cadou de la mama ei cu ocazia unei noi aniversări, Gina i-l oferă patronului unei pizzerii, Johnny (Jake Cannavale), ca bacșiș pentru o livrare. La scurt timp după, îl cunoaște pe Andrew (Skylar Astin), un tânăr bărbat complet diferit față de ea, dar cu care hotărăște totuși să dezvolte o relație romantică.
Un an mai târziu, odată ce își vizitează mama (Marisa Tomei) în Grecia și ajunge la hotelul din broșură cu Andrew, Gina are parte de o întâlnire surprinzătoare cu Johnny și sora lui geamănă, Mickey (Sabrina Bartlett). Când realizează că Andrew vrea să o ceară în căsătorie, Gina ajunge să facă tot posibilul pentru a amâna și deturna planul iubitului.
Problema principală cu scenariul este faptul că abundă în clișee și stereotipuri de la un cap la altul și nu există pic de complexitate. Desigur că tot ce ține de Ziua Îndrăgostiților este ilustrat prin inimioare roșii, Gina are de ales între o relație cu un bărbat complet opus față de ea și unul aparent compatibil, iar Mickey se dovedește să aibă exact aceleași preferințe cu Andrew - de la pizza și filme clasice la antrenamente sportive.
Grecia este portretizată într-un mod cât mai exotic posibil cu o recepționistă cu un accent bizar și un bărbat grec supraponderal și păros care apare la saună și se pune între personaje zâmbind (probabil singurul moment amuzant din tot filmul). Câteodată imaginile de arhivă din Grecia nu se potrivesc cu locația din poveste (a fost turnat în Malta) sau sunt de slabă calitate, iar cadrele cu pizza în diverse forme de la final sunt clar făcute pe calculator sau cu AI, ceea ce știrbește din verosimilitate. Dincolo de toate aceste probleme, situațiile prezentate în film sunt adesea absurde sau incoerente, comportamentele personajelor par mai degrabă dictate de necesitățile scenariului decât de o psihologie credibilă, iar filmul este extrem de previzibil.
Jocul actorilor este destul de exagerat, specific unei comedii romantice de categorie B, cu ambiții modeste. Virginia Gardner conturează un personaj principal adesea insuportabil, cu (non-)probleme specifice lumii privilegiate, iar ceilalți actori interpretează în aceeași cheie de telenovele slab calitative. Marisa Tomei, mama Ginei, și Jake Cannavale drept Johnny joacă într-un mod mai potrivit, iar cuplul format dintre Steve (Lil Rel Howery) și Tricia (Natasha Leggero), vecinii Ginei de acasă, aduce un plus de divertisment filmului, alături de fiul lor și de țestoasa lui Andrew de care au grijă.
La naiba cu Ziua Îndrăgostiților este o comedie romantică slabă, exagerată și plină de clișee, care pare mai degrabă la nivel de prim draft de scenariu decât la forma finală. Pentru spectatorii mai permisivi, toate problemele expuse pot fi sărite cu vederea, însă cei care își doresc un film cât de cât inteligent, vor trebui să caute în altă parte.
