După ce am văzut toate cele patru scurtmetraje semnate de Andreea Cristina Borțun, onirice și în același timp profund realiste, am așteptat cu un soi de entuziasm latent debutul său în regia de lungmetraj. Acesta a venit odată cu Malul vânăt, o poveste despre maturizare plasată pe malul unui râu din sudul României, care se bucură de implicarea lui Sebastian Stan în calitate de producător.
Filmul împletește predilecția pentru pitoresc și rural prezente în Love Locker (2016) și Anathema (2017) cu personaje adolescente ca cele din Blue Spring (2015) și When Night Meets Dawn (2018), conturând astfel un produs final ce explorează temele recurente din filmografia autoarei. Lavinia (Mihaela Subțirică), o mamă singură dintr-un sat izolat, trăiește în sărăcie împreună cu Dani (Ștefan Costea, într-un debut impresionant), fiul ei de doar 13 ani, în timp ce încearcă să își pună în ordine sentimentele pentru fostul partener, Marian (Vasile Pavel), și să treacă peste respingerea tatălui copilului (Iulian Postelnicu, într-o apariție pe ecran scurtă, dar memorabilă). Impulsivitatea ei, franchețea și umorul acid o pun deseori în situații dificile, dar îi și aduc ceea ce își dorește cel mai mult: oportunitatea de a munci pentru a transforma în realitate visul fiului de a avea o casă cu baie, etaj, propria cameră și un acoperiș funcțional.
Cine nu s-a spălat vreodată la lighean sau nu și-a făcut nevoile în fundul curții nici nu poate înțelege ce înseamnă să crești în aceste condiții, dar sunt convinsă că mulți putem empatiza cu dorința lui Dani pentru un trai în rând cu vremurile. Din păcate, multe sate pare că au rămas încremenite în timp. Acolo rasismul internalizat încă persistă vizibil (dar nu la toată lumea), viciile sunt la ordinea zilei, iar bătăile din baruri pot să pună la pământ chiar și cei mai solizi vlăjgani. Nu e de mirare că mulți aleg să plece la lucru în străinătate, unde salariile sunt mai mari și, indirect, la fel și speranța pentru un viitor mai bun.
De aceea Lavinia - inspirată dintr-o săteancă sudistă cu același nume, căruia îi este dedicat filmul - și-a construit această personalitate ostilă, ea reprezintă doar o altă metodă de a supraviețui. Izolarea fizică se extinde în plan psihic doar pentru a nu deraia de la propriul drum: muncă-familie-repeat. Însă când moartea bate la ușă, atunci cade și masca, iar vulnerabilitatea nu mai poate fi ascunsă. Chiar dacă, din păcate, nici măcar nu îi este permisă de legile nescrise de la țară.
Cu peisaje idilice surprinse pe parcursul a patru anotimpuri și câteva accente de thriller spre final, Malul vânăt ne arată din perspectiva unui râu, martor la toate întâmplările, o realitate în continuare actuală în multe locuri uitate de lume din țara noastră. O realitate în care iubirea e greu de exprimat, și cea romantică și cea părintească. O realitate în care emigrarea devine varianta cea mai simplă, chiar dacă înseamnă lăsarea familiei în urmă.
