Filmat într-un superb alb-negru, unde soarele dogoritor al Algeriei arde literalmente pelicula, Străinul este fără îndoială una dintre cele mai importante producţii franceze ale lui 2025 şi nu e deloc de mirare că deschide a 30-a ediţie a Festivalului Filmului Francez, care aduce cele mai noi producţii din Hexagon în 16 oraşe din România între 19 şi 29 martie. Filmul lui François Ozon, lansat în competiţia oficială a festivalului de la Veneţia, este o ecranizare aproape la virgulă a cunoscutului roman al lui Albert Camus, pe care unii îl consideră cea mai proeminentă realizare literară franceză a secolului trecut.
Benjamin Voisin, căruia Ozon i-a oferit primul rol principal cu adevărat vizibil în Summer of 85/Été 85, este Meursault, un tânăr francez stabilit în Algerul anilor '30, când Algeria era colonie franceză. Câteva evenimente neaşteptate, precum moartea mamei internate într-un azil de bătrâni şi începutul unei relaţii cu frumoasa Marie (Rebecca Marder), îl vor arunca pe protagonist pe un itinerariu neaşteptat al cărui punct de răscruce va fi o crimă.
Albert Camus, el însuşi descendent al unei familii franco-algeriene şi mai târziu primul laureat al Nobelului pentru Literatură născut în Africa, profită de dubla sa perspectivă pentru a discuta ideea cetăţeanului de rang secund: până şi cel mai nemernic francez are o valoare socială mai mare decât până şi cel mai merituos "indigen". Au trecut aproape 100 de ani de la evenimentele fictive din Străinul, dar oare câţi români nu s-au simţit recent abia toleraţi în ţările de adopţie? Scufundarea în istorie a lui Ozon devine o lentilă prin care problemele prezentului se pot vedea mai clar, iar Străinul te umple de tristeţe şi revoltă nu doar prin sublinierea rasismului de atunci (în roman personajele non-franceze nici nu au nume, li se spune doar "arabul" sau "localnica"), ci şi prin sublinierea dublului standard din prezent.
Un alt aspect neliniştitor al filmului este apatia personajului principal, apatie foarte asemănătoare cu cea de care generaţiile mai vârstnice îi acuză pe tinerii din prezent. Meursault reacţionează identic când îi moare mama, când primeşte o avansare şi când se cuplează cu Marie, dând impresia că e în stare să ridice indiferent din umeri atât în faţa unei nenorociri cât şi în faţa unei prime experienţe entuziasmante. Lipsit de ambiţie şi de iniţiativă, eroul acceptă să depună mărturie pentru vecinul (Pierre Lottin) acuzat că a agresat o "localnică" din simplul fapt că-i e mai uşor să spună da decât nu. Este, desigur, un personaj pe care îţi e foarte greu să-l simpatizezi, dar Meursault îţi aduce aminte că uneori cea mai mare greşeală pe care o poţi face e să presupui că ceilalţi gândesc ca tine...
După ce anul trecut a fost văzut în miniseria Carême, care prezintă o biografie intens romanţată şi sexualizată a maestrului bucătar ce a normat marea gastronomie franceză la începutul secolului 19, Benjamin Voisin arată că dispune de o impresionantă anvergură interpretativă, oferind aici o combinaţie neaşteptată de vulnerabilitate şi distanţă. Ca o întindere de apă nederanjată de nicio adiere de vânt, dar în stare să dezvolte din senin valuri de-a dreptul ucigaşe, Voisin e în stare şi de ferocitate şi revoltă, sentimente resimţite când societatea vrea să-l supună unui pat al lui Procust al convenţiilor şi îl respinge când nu acceptă. Până la urmă te şi întrebi cine este mai demn de respect, acest ucigaş ambiguu sau ceilalţi francezi din film, gata să profite la maxim de privilegiul rasei.
După proiecţiile din cadrul Festivalului Filmului Francez, Străinul se va lansa în cinematografe pe 18 septembrie.
