În Haute Cuisine, contele Jean d’Ormesson este preşedintele Franţei

Scriitorul, jurnalistul şi filosoful octogenar Jean d’Ormesson interpretează rolul preşedintelui Franţei (François Mitterand) în filmul biografic Haute Cuisine/Bucătăreasa preşedintelui, pe ecrane de vineri, 11 octombrie.  Regia este semnată Christian Vincent (La séparation, Quatre étoiles), iar rolul bucătăresei este interpretat de actriţa Catherine Frot (The Page Turner, The Dinner Game, Family Resemblances, Chaos).

Bucătăreasa preşedintelui (Les Saveurs Du Palais, titlul original) este distribuit în România de Independenţa Film şi va avea premiera la cinema Elvira Popescu. În prima săptămână pe ecrane, filmul rulează în cinematografele Elvira Popescu, Hollywood Multiplex, Grand Cinema Digiplex (Băneasa), Cinema City Cotroceni (AFI) şi cinema Union, în Bucureşti, urmând ca în perioada următoare să intre în cinematografele din toată ţară.

Contele Jean d’Ormesson, “preşedintele” Franţei de la Palatul Élysée

Pe numele complet Jean Bruno Wladimir François de Paule Le Fèvre d’Ormesson, “actorul” care a acceptat să intre în rolul preşedintelui Franţei are 88 de ani şi este un cunoscut scriitor, eseist, cronicar şi filosof francez.

Tatăl său, André Lefèvre, Marchiz de Ormesson, a fost ambasadorul Franţei în Brazilia. Unchiul său, Wladimir d’Ormesson (1888-1973), a fost ambasadorul Franţei la Vatican. El însuşi are titlul nobiliar de conte d’Ormesson.

În 1973, Jean d’Ormesson a fost ales membru al Academiei Franceze, iar din 2009 a devenit decanul acesteia. Jean d'Ormesson a fost decorat cu Legiunea de onoare în rang de Mare Ofiţer. Din 1995, el este membru de onoare şi al Academiei Române.

În 1985 a fost membru în juriul Festivalului de Film de la Veneţia, iar în 2002 a fost preşedintele unui juriu special de la Cannes. Misiunea sa a fost aceea de a selecţiona atunci, pentru o proiecţie specială din 2002, filmele din 1939, an în care festivalul a fost anulat din cauza începerii războiului.

În 1950 devine secretarul general al Consiliului internaţional de filosofie şi ştinţe umaniste al UNESCO, iar din 1992 este preşedinte. În 1970 este directorul cotidianului Figaro. Recent, în campania electorală din 2012, Jean d'Ormesson l-a susţinut pe Nicolas Sarkozy, cel care a pierdut în favoarea lui François Hollande.

În 2012 acceptă să joace rolul preşedintelui François Mitterand în filmul Haute Cuisine, acesta fiind debutul său pe marele ecran. De menţionat că Jean d'Ormesson este ultima personalitate pe care preşedintele Mitterand a primit-o la Palatul Élysée. François Mitterand a fost preşedintele Franţei între anii 1981 şi 1995.

Despre alegerea sa pentru rolul de preşedinte al Franţei în Haute Cuisine, regizorul Christian Vincent povesteşte:
“Jean a apărut în ultimul moment. Cu câteva zile înainte să începem filmările, agentul actorului care trebuia să-l joace pe preşedinte m-a sunat că acesta nu mai poate veni. Atunci ne-a venit ideea că ar putea fi cineva din afara breslei. Un intelectual, un avocat... Cineva a pronunţat numele lui Jean d'Ormesson. Producătorul l-a contactat şi el a acceptat pe loc. A avut parte şi de o probă... Jean ne-a spus că întotdeauna a visat să devină actor”.

Jean d'Ormesson îşi aminteşte cum a primit propunerea de a juca în Haute Cuisine: producătorii filmului l-au contactat pe editorul său şi l-au întrebat ce părere ar avea dacă i s-ar propune rolul preşedintelui Franţei. D'Ormesson a preluat imediat receptorul şi a răspuns pe loc: “Ce părere să am? Nici nu am nevoie să mă mai gândesc, accept!”

“De puţine ori mi-a fost dat să iau o decizie mai repede decât în acel moment”, spune el. “Îmi aduc aminte că la telefon mi s-a menţionat cum că filmul va fi despre gătit şi m-am gândit imediat la Festinul lui Babette (Babettes gæstebud, film danez din 1987) de Gabriel Axel, film pe care l-am iubit. Mi-amintesc că am scris la un moment dat undeva: Cine n-a văzut încă Babette’s Feast nu poate fi prietenul meu”.

Debutantul actor octogenar recunoaşte că a avut mari probleme cu memorarea replicilor: “De câteva ori am şi adormit cu scenariul în braţe... Dar asta probabil că a prins bine pentru că, în timpul nopţii, textele mi s-au fixat mai bine în memorie”.