Caliu: Nicidecum altceva, ce să fac altceva? reprezintă debutul regizoarei Simona Constantin în lungmetraj și urmărește parcursul unei trupe de lăutari de etnie romă care pendulează între glorie și auto-sabotare. Documentarul a avut premiera mondială la Festivalul de Film din Cracovia și premiera națională la ASTRA Film Festival, unde m-am bucurat să îl vizionez.
La începutul anilor ’90, în perioada tranziției, s-a format Taraful Haiducilor, cunoscut în Occident ca Taraf de Haïdouks, atunci când a atins o faimă de proporții odată cu noul mileniu. Printre cei cărora li se datorează succesul internațional al trupei din Clejani se numără managerii lor belgieni Stéphane Karo și Michel Winter, iar cel din urmă se reîntoarce 35 de ani mai târziu pentru a încerca să revitalizeze vechiul taraf, lăsându-se filmat pentru documentarea acestui proces.
În lista de fani ai trupei se regăsesc personalități influente din toate colțurile lumii, de la Portugalia la Japonia sau Statele Unite ale Americii. Cel mai notabil nume este Johnny Depp, a cărui prietenie cu muzicienii datează încă din secolul trecut, când au filmat împreună scene din The Man Who Cried în regia lui Sally Porter. Ei au și o poză memorabilă împreună, din 1999, cu Turnul Eiffel în fundal. Celebrul actor are chiar o apariție supriză în documentarul de față, marcată de o revedere emoționantă.
Gheoghe Anghel zis „Caliu”, supranumit „Regele Viorii”, se impune ca liderul neoficial al grupului de muzicieni tradiționali și dă numele producției. Legendarul violonist posedă un talent incontestabil, însă trăsăturile sale narcisiste și orgoliul îi cauzează adesea probleme de comunicare cu ceilalți membrii ai proiectului – „am fost și sunt șef”. Ambiția și perseverența lui nu au limite, determinându-l să atingă încă o dată nivelul de succes de odinioară cu orice preț, iar din calea perfecționismului său nu scapă nici măcar fiul lui, Robert, și el muzician de profesie. Personalitatea lui dificilă vine, din fericire, la pachet și cu mult umor, ceea ce poate fi o gură de aer proaspăt pentru spectatori.
Trecutul și prezentul se revelează în paralel, cel dintâi prin intermediul imaginilor de arhivă, de o calitate vizibil mai slabă, iar cel de-al doilea prin cadrele filmate de cineastă. Discuțiile profesionale sau personale, logistice sau familiale, sunt alternate cu momente muzicale energice, indiferent că acestea sunt surprinse la nunți, concerte internaționale sau pe platouri de filmare. Interacțiunea lui Caliu cu echipa de filmare nu este tăiată la montaj, ceea ce sporește veridicitatea imaginilor și ajută publicul să cunoască mai profund acest personaj autentic.
Din păcate, la noi în țară valorile adevărate sunt date deoparte în favoarea unor mediocrități. Caliu: Nicidecum altceva, ce să fac altceva? reușește să remedieze puțin această problemă, aducând în centrul atenției un taraf originar tocmai din inima muzicii lăuterești și oferind o veritabilă lecție de istorie muzicală, care ar trebui cunoscută de cât mai mulți români. Taraf de Caliu și membrii săi își revendică astfel numele, faima, trecutul și prezentul, în ciuda oboselii cauzate de înaintarea în vârstă și de certurile interminabile. Nu putem decât să le urăm puterea necesară ca să continue mult timp de acum încolo și să împrăștiem vorba despre această comoară națională prea puțin mediatizată.
