Ca să nu pierdem vremea, am fost tentaţi să reciclăm o cronică la un film mai vechi al francizei pentru a vorbi despre Fast X, filmul care va domina categoric cinematografele din România în următoarele câteva săptămâni. De ce să reciclăm? Pentru că şi filmul reciclează personaje din părţile anterioare şi repetă acelaşi discurs despre familie, parcă mai sentenţios ca niciodată. Dar, dacă ţi-au plăcut părţile anterioare, cel mai probabil îţi va plăcea şi aceasta, iar noi suntem primii care admitem că nu pentru vreun scenariu elaborat sau character development mergem la un film Furios şi iute, ci exact pentru acţiunea exagerată şi cascadoriile neverosimile.
Cel mai bun lucru din întregul film este Jason Momoa, care pare să se distreze de minune în rolul lui Dante Reyes, fiul lui Hernan Reyes (Joaquim de Almeida), ucis de Dominic Toretto în Fast Five. Un psihopat care nu se dă în lături de la nimic pentru a se răzbuna, Dante a avut zece ani la dispoziţie să strângă fondurile şi tehnologia necesare, ţintind direct la principalul motiv de mândrie al lui Dominic, familia. Cu întreaga echipă momită la Roma, Dante întinde capcană după capcană, strângând tot mai mult laţul în jurul lui Dom, Letty (Michelle Rodriguez), Roman (Tyrese Gibson), Tej (Ludacris), Han (Sung Kang) şi Ramsey (Nathalie Emmanuel).
Cu bluziţe satinate, accesorii colorate, man buns oxigenate şi unghii ojate, Dante se transformă într-un adevărat dirijor de explozii şi distrugeri menite să destabilizeze familia şi să-i distrugă reputaţia. Ştim cu toţii cât de mult poate ajuta un villain convingător să atragă publicul în poveste, iar Dante chiar este un antagonist convingător, mai ales când începe să creeze situaţii în care Dom trebuie să aleagă pe cine salvează, conştient că alegerea sa înseamnă simultan o viaţă salvată şi una pierdută.
Din păcate scenariul nu are suficient curaj să spună vaffanculo şi aşteptărilor spectatorilor şi sacrifică doar personaje de care nu-i pasă nimănui. Moartea unui personaj principal ar fi fost un izvor de simpatie pentru public, distrâgând atenţia de la faptul că povestea din Fast X nu e o poveste propriu-zisă, ci doar o scuză pentru acţiune gonflată şi un nou exemplu că Hollywood-ului de azi nu-i mai pasă de scenariu. Dar poate că nici publicului nu-i mai pasă, atâta vreme cât i se distrage atenţia cu bugete de efecte speciale bine cheltuite. Şi cel din Fast X chiar e bine cheltuit.
Desigur, este obligatoriu să uităm de legile fizicii şi de cele ale logicii când intrăm la un film Furios şi iute. Dar tare ne-am fi dorit ca scenariul să nu-i ofere lui Vin Diesel atâtea ocazii să dea replici rizibil de bombastice. Sau să inşire clişeu după clişeu şi glumiţă după glumiţă fără să-i pese de fapt de personaje. Nu e deloc greu să înţelegem de ce Justin Lin, regizorul şi scenaristul care a ridicat franciza de la modeste curse ilegale de maşini în curtea în spate la un fenomen cu adevărat global, a renunţat la regia filmului motivând disensiuni creative, fiind înlocuit în grabă cu Louis Leterrier. Dar, repetăm, acţiunea e acţiune, şi de asta mergem la Furios şi iute 10.
Şi fii fără grijă, deşi a fost anunţat şi răs-anunţat drept un final al francizei, Fast X nu pune niciun punct, ba chiar are un final deschis. În ultimele luni s-a vehiculat că acest final Furios şi iute va fi format din trei filme, deci vom mai avea de aşteptat cel puţin câţiva ani până să-i spunem cu adevărat adio lui Dom Toretto... Sau, la cât de greu le e studiourilor de la Hollywood să pensioneze francize profitabile, vor mai trece două decenii până atunci.
