Câștigător al Leului de Aur la Veneția, Father Mother Sister Brother este un film de antologie care se dezvăluie treptat ca o explorare atentă a personajelor sale, într-un mod cât se poate de observațional și nepărtinitor, având în distribuție nume remarcabile precum Adam Driver (aflat la a treia colaborare cu regizorul), Cate Blanchett, Tom Waits, Charlotte Rampling și Vicky Krieps. Jim Jarmusch, care a mai realizat filme alcătuite din mai multe povești distincte, dar unite tematic, precum Mystery Train, Night on Earth, Coffee and Cigarettes, demonstrează că a ajuns la o etapă de maturitate artistică, realizând un film autentic și credibil, în care lucrurile nerostite devin esențiale. Deși este axat pe dialoguri minimaliste și numeroase momente de tăcere în detrimentul acțiunii propriu-zise, Father Mother Sister Brother creează o atmosferă adesea apăsătoare, amestecată cu nostalgie, angoasă și un umor subtil, invitând publicul să reflecteze asupra propriilor legături de familie.
Filmul este împărțit în trei capitole, delimitate de cadre cu reflexii de lumină ce strălucesc pe suprafețe acvatice, însoțite de o coloană sonoră cu ambient de reverie, compusă de Jarmusch alături de muziciana britanică Anikka Henderson. În primul capitol, Father, un frate și o soră, Jeff (Adam Driver) și Emily (Mayim Bialik), care nu dau semne de apropiere, își vizitează tatăl excentric (Tom Waits) într-un loc frumos, dar izolat, din nord-estul Statelor Unite. Casa lui dezordonată lasă impresia de sărăcie și reprezintă un motiv de îngrijorare pentru cei doi copii ai săi, care i-au mai trimis bani de-a lungul anilor. Și totuși, pe parcursul vizitei lor marcate de momente de stângăcie, în care tatăl pare fragil și senil, cei doi observă indicii care îi pun sub semnul întrebării condiția: poartă la mână un Rolex aparent autentic, ascunde o canapea de bună calitate sub o pătură ponosită și nu îi permite fiului să verifice pereții din spatele casei pentru care ceruse anterior o sumă considerabilă de bani.
Adam Driver și Mayim Bialik în Father Mother Sister Brother
Acțiunea este dominată de o liniște inconfortabilă, prezentă și în cea de-a doua poveste, care se desfășoară în Dublin. Acolo, o femeie severă și rece (Charlotte Rampling) își întâmpină cele două fiice adulte pentru vizita anuală în care servesc ceai și prăjituri. Tim (Vicky Krieps), o fată neconvențională cu părul roz, ascunde adevărul despre viața ei și face tot felul de afirmații menite să demonstreze cât de bine o duce. În schimb, Lilith (Cate Blanchett), sora ei mai serioasă și încordată, este incapabilă să se deschidă față de oricare dintre membrii familiei, lucru care o afectează vizibil. Mama este însă pe deplin mulțumită de frecvența cu care își vede fiicele și de cum merge relația lor.
Cea de-a treia poveste se desfășoară la Paris și îi urmărește pe gemenii fraternali Skye (Indya Moore) și Billy (Luka Sabbat), care încearcă să gestioneze faptul că părinții lor tocmai au murit într-un accident aviatic petrecut în Insulele Azore. Discuțiile dintre cei doi sugerează o relație apropiată, iar ceea ce leagă tematic și această narațiune de celelalte este întrebarea: „cine sunt cu adevărat părinții mei?” Odată ajunși în apartamentul acum gol al părinților și parcurgând acte vechi, buletinele și documente din diverse țări, Skye și Billy încep să aibă suspiciuni privind identitatea reală a mamei și a tatălui lor.
Luka Sabbat și Indya Moore în Father Mother Sister Brother
Scenariul semnat de Jarmusch abundă în subtext și lucruri nerostite, oferindu-le actorilor o lume interioară bogată și provocându-i să transmită situația personajelor mai degrabă prin priviri și gesturi subtile decât prin dialoguri. Fără momente de confruntare directă sau explozii emoționale, regizorul explorează cu inteligență și sensibilitate intimitatea relațiilor de familie, surprinzând fidel acel sentiment complex de vinovăție și conștientizare a mortalității, care apare odată cu maturitatea, atunci când vizitele la părinți devin tot mai rare, iar grija pentru sănătatea și fericirea lor se amestecă cu senzația că nu mai există o comunicare autentică.
Dincolo de umorul subtil și de ecoul unor elemente narative care se repetă dintr-o poveste în alta - tineri care sar cu skateboard-ul în slow-motion, personaje stânjenite de faptul că și-au asortat accidental ținuta sau referințe la expresia britanică „Bob's your uncle” -, filmul este destul de static și monoton, fiind construit aproape exclusiv din dialoguri și momente de liniște. Acest tip de cinema le oferă multă libertate actorilor, însă, pe alocuri, filmul poate deveni ușor plictisitor, întrucât personajele nu au mize puternice în afara vizitelor făcute părinților sau de rememorarea istoriei familiale. Cu toate că Jarmusch reușește să creeze un tablou fidel și nuanțat al întâlnirilor de familie, care poate emoționa spectatorii ce se regăsesc în astfel de relații distante cu părinții sau copiii, atenția susținută cerută de regizor publicului pe parcursul celor aproape două ore de proiecție se poate dovedi obositoare până la final.
Father Mother Sister Brother construiește un portret intim al familiilor cu părinți înstrăinați, în care amintirile și afecțiunile nerostite predomină. Jarmusch invită spectatorii la introspecție, sugerând cât de universal este sentimentul că nu ne cunoaștem cu adevărat părinții (sau copiii) și amintindu-ne cu multă sensibilitate de rupturile dintre generații diferite din cadrul aceleiași familii și de fragilitatea noastră ca oameni. Pentru cei care au energia și răbdarea necesare, cel mai nou film al lui Jarmusch poate fi relevator și merită văzut pe marele ecran.
Father Mother Sister Brother este distribuit în România de Bad Unicorn.
