După ce a lansat filme de copii precum Mica sirenă (2023) și Albă ca Zăpada și cei 7 pitici (2025) – variantele lui, nu cele Disney – regizorul și animatorul Michael Johnson a decis să spună o altă poveste clasică, dar mult mai puțin explorată în animație. Plecând de la premisa făpturii mitice care schimbă dinții de lapte de sub pernă în monede de aur, Zâna Măseluță: Între prietenie și magie conturează o întreagă lume fantastică formată din zâne, goblini, troli și păianjeni amenințători.
Aceste creaturi au dezvoltat un întreg ecosistem ce funcționează pe bază de troc, însă colaborarea lor este mai degrabă tacită și lipsită de conexiune veritabilă. Se ajută între ele de nevoie și pentru că așa e „tradiția”, dar prejudecățile pe care le nutresc unele față de celălalte le împiedică din a-și dori să afle adevărul. Nu se văd, nu interacționează și orice comunicare între membri din specii diferite este considerată tabu.
Asta până când Van, fiul curios al instructorului pentru programul Zâna măseluță, se împrietenește cu Gemma, o tânără goblin extrem de inteligentă. Magia lui se combină cu știința ei și astfel cei doi nonconformiști reușesc să își dea aripi reciproc, la propriu și la figurat. Ajutați de trolul simpatic Rupee, ei încearcă să elucideze un mister legat de bunica fetei. Însă pe măsură ce trecutul li se dezvăluie, cele trei specii realizează că trebuie să își pună diferențele deoparte pentru a depăși un pericol mult mai mare: regina păianjen care își trimite acoliții la vânătoare.
Firul narativ din scenariul scris de Jeffrey Giles, Michael Lurie și Richard Dane Scott are o oarecare doză de originalitate, întrucât nu se bazează doar pe legenda Zânei Măseluță, ci construiește pornind de la ea. Însă este plin de clișee și seamănă izbitor de mult cu cel al altor filme de animație, unul dintre ele fiind Super elfii salvează orașul, pentru a da un exemplu recent. Această idee a grupurilor care nu se înțeleg, ajung la reconciliere datorită tinerilor cu viziuni atipice și apoi luptă pentru o cauză comună a fost reiterată din nou și din nou. Deci pentru un cunoscător al genului, Zâna Măseluță: Între prietenie și magie reprezintă doar același produs cinematografic în alt ambalaj. Pentru cei mici, totuși, poate fi o experiență distractivă și educativă.
Animația putea fi mai șlefuită pe alocuri, uneori fiind chiar kitschoasă, însă revelează atenția echipei la detalii și culori. Melodia catchy despre destin, inserată la mijlocul filmului, devine o adiție importantă pentru a înțelege relația profundă dintre cei doi îndrăgostiți. Dar în final, aceste aspecte tehnice contează mult prea puțin pentru grupul țintă de spectatori. Cu adevărat relevant este mesajul transmis cu claritate. Acela că indiferent de ce ne diferențiază, semănăm mult mai mult decât am putea crede. Și în esență ne dorim același lucru. Așa că de ce să nu ne solidarizăm? De ce să nu lucrăm împreună pentru a construi poduri, în loc să le distrugem din cauza unor preconcepții nefondate?
