Évolution este cel mai straniu film SF de pe Netflix, e de părere publicația GQ. Uneori filmele SF oferă viziuni ale viitorului, alteori le urmărim doar pentru a vedea roboți uriași și nave spațiale. În alte cazuri, dorim să vedem doar ciudățenii. Pentru fanii care vor să vadă un SF fără nave spațiale și fără dueluri cu săbii laser, sau fără atmosfera de teroare din Annihilation, filmul francez din 2015 Évolution ar deveni o prioritate.
Un băiețel palid înoată în oceanul albastru printre plantele marine care se unduiesc în apă. Vede o stea de mare roșie, însă atunci ceva îl sperie. Nicolas aleargă înapoi la mama sa, și îi spune că în apă ar fi un cadavru. „Marea te face să vezi tot felul de lucruri”, îi spune mama oferindu-i băiatului un medicament, un fel de suc verde. Totuși, Nicolas și prietenii săi se adună pe țărm, în timp ce mama însăși înoată în mare, aducându-i băiatului steaua de mare și confirmându-i „Nicăieri nu e niciun băiat înecat...”
Totuși, ceva e în neregulă în orășelul de pe litoral. Nu există nici tați, nici fetițe. Doar mame și băieței. Și, cu toate că băiețeii par sănătoși, mamele îi tot duc la spital pentru proceduri stranii. Băieții se întreabă: „De ce sunt bolnav?” Răspunsul vine: „Pentru că la vârsta voastră corpul suferă modificări și slăbește”. Nicolas și prietenii săi încep totuși să investigheze, surprinzându-și mamele săpând în noroi la lumina lunii. Încet, aceștia reconstituie adevărul despre straniul lor orășel. Fără a da spoilere, ajunge să fie spus că Évolution devine tot mai întunecat și tot mai tulburător pe măsură ce mister după mister este dezvăluit.
În regia lui Lucile Hadzihalilovi, Évolution nu descoperă teritorii noi, însă face o inversare a rolurilor în care bărbații (de fapt, băieții) sunt subiecții unor stranii experimente sexuale făcute de către femei, scrie GQ. Filmul are elemente ale unei catastrofe ecologice și ale ingineriei genetice, însă e mai mult un bio-horror care se petrece într-un mediu suprarealist, à la David Lynch.
Évolution rămâne un film tulburător care spune o poveste prin sunete și imagini. Cu homari de mărimea unui câine, cu steluțe de mare strălucitoare, cu scene în care lichidele sunt înghițite cu un vâjâit, filmul conține un simbolism sexual ascuns. Nu există mult dialog, însă Hadzihalilovic este o regizoare care știe să scoată ce e mai bun dintr-un piesaj rău prevestitor.
Fiecare cadru din Evolution ar putea fi o pictură, însă nu genul pe care ți-ai dori-o deasupra patului în care dormi, mai scrie publicația mai sus citată. Atmosfera este hipnotică, tot mai încâlcită și mai plină de semnificații pe măsură ce filmul evoluează. Chiar dacă nu se înțelege ce se întâmplă, imaginile te vor bântui.
