Pe regizorul-scenarist Radu Potcoavă l-am descoperit în 2025, când comedia lui, Băieții buni merg în rai, a fost nominalizată la Premiile Gopo pentru rolul secundar al lui Sergiu Costache. Cel mai recent film al său, Kîzîm, nu putea să fie totuși mai diferit. Titlul se traduce prin „draga mea” și, deși menține același ton distractiv și profund, scenariul scris de actorul Elias Ferkin se încadrează mai degrabă la genul filmului romantic de aventură, creionând un portret al comunității tătărești din România, dar și al generațiilor actuale de liceeni. Din distribuție fac parte tineri debutanți talentați, dar și nume cunoscute precum Tudor Chirilă, Judith State și traperul Amuly (Hameed Amil).
Filmul se deschide cu o secvență de botez, ocazie prin care spectatorii sunt introduși în tradițiile tătărești: rugăciunile musulmane, dansurile însuflețite și muzica cu accente orientale. Apoi facem cunoștință cu Selda (Yeliz Mustafa), o tânără de 15 ani, atentă doar la mesajele de pe telefon. Ea își dorește să plece pentru a ajunge la ziua unui prieten, însă părinții o ceartă pentru dezinteres, îngrijorați că purtarea ei va atrage atitudini dezaprobatoare din partea familiei extinse. Gura lumii și apropierea de comunitate contează pentru ei mult mai mult decât dorințele fiicei lor, iar acest conflict conturat încă din incipit va fi motorul întregului fir narativ.
Când în sfârșit reușește să scape, Selda pleacă din Constanța înspre Vama Veche cu iubitul său român, Tudor (Matei Saizescu), și încă trei prieteni. În tren, ei se ocupă cu activitățile obișnuite ale adolescenților care gustă pentru prima dată din libertate: beau alcool, fumează jointuri și ascultă muzică trap. Însă totul ia o turnură nefavorabilă atunci când controlorul îi prinde și îi forțează să coboare în Eforie Nord. Rămași singuri în creierii nopții, cei cinci fac alegeri proaste în lanț, ajungând să trăiască experiențe care nu pot fi șterse cu buretele. Părinții obsedați de control ai Seldei trebuie să lucreze astfel cu părinții libertini ai lui Tudor pentru a-și recupera copiii și a le fi aproape în momentele grele. Două lumi cu două stiluri de comunicare complet diferite se ciocnesc și converg spre un scop comun.
Coloana sonoră îmbină muzica originală tătărească semnată de Alin Zăbrăuțeanu cu melodiile rap/trap de la Dragonu AKA 47, Nosfe, NOUĂ UNȘPE și Killa Fonic, fiecare stil fiind caracteristic pentru cultura și generația anumitor personaje din film. Amuly a contribuit și el în calitate de compozitor, scriind versurile pentru melodia Poarta 6, interpretată de tânărul actor Luca Fieraru pe muzica lui Mirko Valentir Radu. Discursul protagonistei din final, deși cam siropos pentru cât de veridic a fost filmul până în acel moment, are un impact prin plasarea lui pe fundalul valurilor Mării Negre, care ar putea simboliza relația tumultoasă cu părinții, dar și intensitatea adolescenței.
Kîzîm relevă, cu mult umor și suspans, diferențele culturale dintre români și o comunitate minoritară autohtonă prea puțin explorată până acum în cinematografie, dar și conflictele generaționale care pot apărea atunci când comunicarea dintre părinți și copii este deficitară. În final, fiecare e liber să își construiască propria identitate, plecând de la valorile personale. Însă familia ar trebui să rămână mereu o prioritate, atâta timp cât există înțelegere și empatie în interiorul ei, de ambele părți.
