Dragostea, dorința și alegerile care ne urmăresc o viață întreagă se află în centrul noului serial suedez The Trio, disponibil pe SkyShowtime.
Bazată pe bestsellerul semnat de Johanna Hedman și regizată de Anders Hazelius, drama romantică urmărește povestea lui Hugo, Thora și August, trei tineri atrași într-o relație intensă și complicată, ale cărei ecouri continuă să le influențeze viețile chiar și după două decenii.
Desfășurată pe fundalul unor veri de neuitat, între nopți romantice la Paris, petreceri strălucitoare în Stockholm și zile toride petrecute pe malul apei, seria explorează granița dintre iubire, prietenie, pasiune și obsesie. În centrul poveștii se află un triunghi amoros care devine tot mai complex pe măsură ce personajele încearcă să înțeleagă ce sunt dispuse să riște pentru dragoste.
Totul începe atunci când Hugo, un bărbat de vârstă mijlocie, este abordat de fiica celor două mari iubiri ale sale din tinerețe. Întâlnirea îl poartă instantaneu înapoi cu douăzeci de ani, în perioada în care, pregătit să înceapă facultatea, se muta la Stockholm pentru a locui cu familia Stiller. Acolo îi cunoaște pe fascinanta Thora Stiller și pe August, prietenul ei de nedespărțit și, uneori, iubitul ei. Atras într-o relație complexă și pasională, Hugo descoperă riscurile și posibilitățile iubirii, într-o dinamică ce îi va marca viața pentru totdeauna. Două decenii mai târziu, trecutul continuă să îl bântuie, iar întrebarea rămâne aceeași: va găsi curajul să recupereze ceea ce a pierdut?
Am stat de vorbă cu August Wittgenstein și Nina Zanjani, două dintre vedetele producției, despre provocările rolurilor lor, dinamica dintre personaje și culisele unui serial care promite să îi cucerească pe fanii dramelor romantice intense.
Bună, încântată de cunoștință! Felicitări pentru interpretările voastre extraordinare. Având în vedere că serialul este bazat pe cartea Joannei Hedman, sunt foarte curioasă dacă ați citit cartea după ce ați primit rolurile și care au fost primele voastre impresii.
August: Am citit amândoi cartea, da. (râde)
Nina: Eu, nu. Îmi pare rău, nu prea mă pricep să mint. Nu am citit cartea, dar a fost intenționat, pentru că, uneori, ca actor, dacă citești cartea, ajungi să te limitezi într-un mod care nu te ajută neapărat. Așa că, pentru a-mi păstra mintea cât mai liberă uneori aleg să nu citesc cartea și să mă bazez doar pe scenariu. Prefer să am un dialog bun cu colegii și cu regizorul, ca să găsim cea mai bună variantă pentru film, fără să încercăm să reproducem cartea pas cu pas.
August: În cazul acesta, Anders Hazelius, regizorul, chiar ne-a spus foarte clar: „Nu citiți cartea”, pentru că există anumite diferențe, pe care eu le cunosc.
N: Deci nici tu nu ai citit cartea?
A: Știu toate diferențele. Dar da, el voia să rămânem fideli scenariului și modului în care povestea se desfășoară în scenariu, nu în carte.
Foarte interesant, mulțumesc. Ați lucrat îndeaproape cu actorii care interpretează versiunile voastre mai tinere? Și cum a fost să interpretați un personaj deja jucat de altcineva?
N: Pentru mine a fost complicat, dar și foarte interesant. Încercam mereu să o urmăresc pe Rebecka (n. r. Harper), care interpretează versiunea tânără, să îi copiez felul în care merge, cum își mișcă corpul, cum își folosește brațele sau, uneori, chiar vocea. Dar mai ales energia ei interioară. Am lucrat oarecum împreună, deși nu am fost niciodată pe platou în același timp…
A: Din motive evidente, da.
N: Din motive evidente. Dar am profitat de toate momentele mici pe care le-am avut împreună — la costume, la machiaj sau pur și simplu când stăteam de vorbă — ca să înțeleg ceva din ea. De fapt, nu neapărat din Tora, ci mai mult din Rebecka, ca să încerc să găsesc aceeași energie ca a ei.
A: Iar eu și Seth (n.r. Manteus), care îl joacă pe Hugo cel tânăr, am vorbit puțin înainte de filmări, pentru că Hugo are un accent specific sudului Suediei. Eu am lucrat cu un coach — cred că Set s-a descurcat mai bine decât mine — dar am încercat să semănăm puțin și în felul în care vorbim. Aveam și câteva gesturi comune, cum ar fi felul în care ne jucam cu lănțișorul și alte detalii de genul ăsta. A fost o mică sincronizare între noi, deși nu ne-am văzut foarte mult. Dar aveam aceeași tunsoare. Uneori, când îl vedeam din spate, îmi spuneam: „Wow, sunt eu? Ăsta e părul meu.”
N: Când am văzut trailerul, am fost de genul: „Ce a fost asta? Era Rebecka sau eram eu?”
A: Da, foarte tare.
Au făcut o treabă excelentă ca să vă facă să semănați. Cum ați colaborat cu regizorul și cum v-a ajutat în construirea chimiei dintre personajele voastre?
N: Nu am avut nevoie de ajutor.
A: Nu, nu am avut nevoie de ajutor. Dar am avut câteva sesiuni de repetiții, ceea ce a fost foarte plăcut. În ziua de azi e destul de rar să ai timp de repetiții când filmezi un serial sau un film, însă noi am avut câteva după-amiezi și seri în care ne-am întâlnit cu Anders și am jucat scenele importante din serial. A fost foarte util să avem acel timp de pregătire și să ajungem să ne cunoaștem mai bine. Dar, sincer, când lucrezi cu o profesionistă ca Nina, nu prea ai nevoie de ajutor.
Ați avut și un coordonator de intimitate? Pentru că acum se folosesc foarte des.
A: Da, am avut.
N: Am avut, dar, sincer, nu a lucrat foarte mult cu noi. Cred că a lucrat mai mult cu versiunile tinere ale personajelor.
A: Dar a fost foarte utilă, da.
N: Noi suntem deja foarte experimentați.
A: Noi am improvizat. (râde)
N: Când am filmat scena în care mă ridici pe blatul din bucătărie am făcut-o o singură dată, iar ea a spus: „Perfect. Vă simțiți confortabil? Bun, atunci păstrăm asta.”
A: Cred că e foarte bine să existe cineva acolo. Un coordonator de intimitate funcționează aproape ca un coregraf. Găsiți împreună anumite mișcări și ritmul mișcării.
N: Restul trebuie lăsat actorilor, ca să poată trăi scena și să vadă ce se întâmplă natural, pentru că nu poți controla fiecare detaliu. Iar când lași loc pentru spontaneitate, ai nevoie de un partener alături de care să te simți în siguranță. Eu m-am simțit foarte în siguranță cu tine și totul a venit foarte natural, așa că am construit scena împreună.
A: Însă trio-ul tânăr a avut multe scene explicite și destul de dificile. Mult mai multe decât noi. Așa că e întotdeauna bine să existe cineva pe platou care să se asigure că toată lumea se simte în siguranță și confortabil.
Ce părere aveți despre finalul deschis? Cum credeți că va reacționa publicul? Pentru că, sincer, eu aș fi vrut să văd mai mult, dar în același timp simt că finalul funcționează exact așa cum este pentru că viața este așa, fără răspunsuri exacte.
A: Tu ce crezi că se întâmplă? Cum crezi că se termină?
În opinia mea, se transformă în tatăl lui și nu se prezintă la întâlnire.
N: Nu… Dar eu cred că ea se prezintă.
A: Ea cu siguranță apare. Îmi place finalul pentru că simt că fiecare spectator proiectează în el propriile dorințe și propriile experiențe. De aceea devine o experiență foarte subiectivă și personală, ceea ce mi se pare distractiv. Te face să te gândești, să vorbești despre el. Așa că da, mie îmi place foarte mult..
Sunt de acord. Ați învățat ceva de la personajele voastre, ceva ce ați vrea să transmiteți și cititorilor noștri?
A: Să nu vă fie frică să luați decizii. Luați decizii.
N: Da. Mergeți înainte. Nu așteptați.
Primele două episoade sunt disponibile pentru vizionare în exclusivitate pe SkyShowtime din 1 iunie, iar restul apar săptămânal.
