Creed II: pentru cine lupţi?

În ciuda unor dialoguri scrise stângaci, Creed II reuşeşte să captiveze cu o nouă provocare din viaţa lui Adonis Creed (Michael B. Jordan), discipolul lui Rocky Balboa (Sylvester Stallone), dar şi cu includerea în distribuţie a sportivului german de origine română Florian Munteanu. Pe lângă luptele spectaculoase din ring, filmul discută despre efortul de a te ridica din ţărână şi a merge mai departe, dar şi despre modurile extreme în care ne asumăm eşecurile şi le folosim ca motor pentru a merge mai departe.

Primul lucru pe care îl aşteptăm de la un film dintr-o serie populară este ca acesta să nu se adreseze doar fanilor seriei respective (de exemplu Animale fantastice: Crimele lui Grindelwald eşuează în această privinţă şi, de altfel, multe altele). Poţi merge la Creed II fără să fi văzut primul film al seriei şi fără să le revezi pe cele din franciza Rocky, pentru că eşti deja familiarizat cu contextul: un sportiv aflat în faţa unei provocări şi metodele sale de a o înfrunta. Iar provocarea lui Adonis este una cu totul specială: Victor Drago (Munteanu), fiul lui Ivan Drago (Dolph Lundgren), îi contestă titlul de campion mondial. Evident, ştim cu toţii că Ivan l-a ucis în ring pe Apollo Creed, tatăl eroului, într-unul din filmele anterioare, ceea ce face provocarea cu atât mai importantă pentru Adonis.

Creed foloseşte un mecanism dramaturgic eficient pentru a reîmprospăta reţeta, scurtircuitând parcursul clasic provocare-antrenament-înfruntare, fără a evita întru totul previzibilul. Funcţionează şi provocările nesportive din viaţa lui Adonis: căsătoria cu Bianca (Tessa Thompson), naşterea fiicei, conflicte cu mentorul. Pe fundal persistă o întrebare bântuitoare: pentru cine lupţi? Motorul vine din interior sau din exterior, de la alţii? Înfruntarea dintre tinerii boxeuri trimite cu gândul la cea dintre seniori, la deznodământul aceleia şi la modul cum moştenim frustrări şi neajunsuri din istoria familiei.

Evident, mulţi dintre fanii seriei vor intra la acest film pentru confruntările din ring, iar acestea nu lasă nimic de dorit. Dar puterea lui Creed II stă mai mult în psihologia sportivului şi în înţelegerea inamicului, oferind o filozofie a confruntării ce poate fi aplicată la orice situaţie şi la orice oponent. Chiar şi cei care nu au nicio pasiune pentru box pot pleca de la acest film meditând pe seama alegerii unui ţel şi pe trasarea paşilor de urmat pentru a-l atinge.

Da, Florian Munteanu are posibilităţile actoriceşti ale unui dulap (dar în ring este mai mult decât convingător), iar sforţările sale şi ale lui Dolph Lundgren de a vorbi într-o limbă pe care evident nu o cunosc probabil vor provoca hohote isterice în Rusia. Da, unele dialoguri sunt de umplutură, iar Jordan este mult mai bun la scenele dramatice decât la cele comice. Dar toate minusurile pălesc atunci când filmul analizează ideea de obstacol şi contemplă sacrificiul mintal şi fizic necesar pentru a-l depăşi.