Cunoscut pentru scenariul și regia unor animații nominalizate la Oscar precum Lilo & Stitch și trilogia Cum să îți dresezi dragonul, Dean DeBlois a ales să reviziteze franciza care l-a făcut celebru, bazată pe seria de cărți pentru copii a Cressidei Cowell. Deși scenariul original scris de cineaest în colaborare cu Chris Sanders și William Davies a rămas neschimbat, provocarea a venit din încercarea de a filma cu actori în carne și oase. Iar distribuția aleasă nu putea fi mai potrivită.
Remake-ul se bucură de interpretările desăvârșite ale unor actori talentați aflați la început de drum – Mason Thames (The Black Phone) în rolul protagonistului Hiccup, Nico Parker (nominalizată la BAFTA pentru The Last of Us) în rolul ambițioasei Astrid, Julian Dennison (Deadpool 2) în rolul informatului Fishlegs, Bronwyn James (Wicked) și Harry Trevaldwyn (The Acolyte) în rolul gemenilor Ruffnut și, respectiv, Tuffnut, Gabriel Howell (Bodies) în rolul arogantului Snotlout – dar și ale unor actori de renume ca Gerard Butler (The Phantom of the Opera), care a accepatat propunerea de a-l juca pe căpitanul Stoick după ce a fost vocea lui aproape un deceniu, și Nick Frost (Ice Age: Continental Drift) în rolul înverșuantului Gobber.
Cum să îți dresezi dragonul urmărește o bandă de vikingi de pe insula Berk, conduși de nevoia de supraviețuire în lupta lor împotriva înspăimântătorilor dragoni. Hiccup, fiul căpeteniei Stoick, pare să fie cel mai slab dintre ei, incapabil să omoare hidoasele creaturi oricât de mult și-ar dori. Curând, însă, el va descoperi că refuzul lui de a ucide vine din interior, din însăși esența personalității sale. Atunci când se împrietenește cu Toothless, un dragon dintr-o specie misterioasă pe care nimeni nu a reușit să o vadă vreodată, protagonistul este forțat să aleagă între noul lui amic și poporul său cu credințe străvechi.
Din punct de vedere narativ, filmul pentru întreaga familia are câte puțin din toate: scene înduioșătoare, momente comice, acțiune captivantă, aventuri pline de pericole, animale fantastice, interese romantice și tehnologii nebănuite. Unele genuri sunt potențate și de aspectele tehnice ale filmului: muzica orchestrală a lui John Powell, imaginea sublimă și CGI-ul de calitate introduc spectatorul inevitabil în atmosfera Fantasy. Faptul că majoritatea cadrelor sunt identice cu cele din animație în ce privește compoziția oferă fanilor vechi ai francizei confort și nostalgie, invitând de asemenea spectatori noi care vor cunoaște aceleași emoții. La drept vorbind, ce sens are să modifici ceva ce e deja perfect?
În pofida lumii ficționale, producția devine mai actuală ca oricând prin prisma temelor pe care le abordează. Pentru că, trecând peste vikingi, dragoni și alte elemente care nu se regăsesc în realitatea nostră, povestea lui Hiccup este una profund umană, cea a unui tânăr diferit, neînțeles de comunitatea lui și nici măcar de propriul tată. Relațiile complicate ale copiilor cu părinții, refuzul unei societăți de a vorbi despre subiectele tabu și prejudecățile învechite perpetuate din generație în generație sunt explorate prin intermediul unui film distractriv de urmărit. Și poate cel mai important mesaj în zilele noastre rămâne acela că războiul nu poate fi justificat de pierderile anterioare, fiindcă astfel va continua la infinit. Solidarizarea împotriva unei probleme reale și comune ne poate arăta în schimb cât de mult semănăm între noi de fapt.
Nu știu dacă Cum să îți dresezi dragonul chiar câștigă titlul pentru cel mai bun remake live-action așa cum se vehiculează. Dar știu că este unul dintre cele mai reușite pe care le-am văzut eu, unul care m-a captivat și emoționat pe măsură.
