Caria dentară este una dintre cele mai frecvente afecţiuni dentare. Principalele cauze ale apariţei acesteia sunt prezenţa plăcii bacteriene la nivelul suprafeţei dentare şi creşterea nivelului pH-ului din cavitatea bucală. Cariile pot apărea încă din primii ani de viaţă şi se formează din cauza acţiunii zahărului sau a laptelui pe care îl bea copilul pe timpul nopţii. Odată ajuns în cavitatea orală, acesta devine suport pentru bacterii, dezvoltând astfel un pH ridicat. De aceea, părinţii trebuie să fie atenţi nu doar la lichidele pe care copilul le bea, ci şi la frecvenţa consumului. Deşi cariile de biberon afectează dinţii de lapte, pe care copilul oricum îi pierde, nu trebuie neglijată importanţa dentiţiei primare.
Pe lângă dureri, poate fi afectată şi dentiţia definitivă. Însă, frecvenţa ridicată a cariei dentare la vârste tot mai mici impune necesitatea extinderii mijloacelor de profilaxie, printre care fluorizarea s-a dovedit a fi cea mai eficientă.
Dinţii permanenţi îşi încep mineralizarea din momentul naşterii, procesul încheindu-se în jurul vârstei de 12 ani. Dacă în acest interval de timp copilul primeşte suplimente de fluor se obţine efectul cariostatic (aceşti dinţi nu se vor mai caria).
La adolcescenţi, prezenţa cariei, la nivel global, se regăseşte, ca şi în cazul adulţilor, într-un procent destul de mare. Tinerii ai căror dinţi sunt în creştere dezvoltă carii pentru că mineralele din compoziţie nu sunt stabile şi pot fi îndepărtate cu uşurinţă de acizi.
Citeşte continuarea articolului pe site-ul Ce se întâmplă, Doctore? pentru a afla mai multe despre formarea cariilor şi prevenirea lor la diferite vârste.
Părerea ta
Spune-ţi părerea