R.M.N., cel mai recent lungmetraj al regizorului Cristian Mungiu, a avut sâmbătă seara premiera mondială la Cannes Film Festival, unde concurează pentru Palme d'Or. Pe 2 iunie filmul are avanpremiera în România, la Sala Palatului, unde se pot deja achiziționa bilete de către publicul larg.
O radiografie a satului multi-etnic, R.M.N. prezintă conflicte de neintegrare a muncitorilor din Asia (subiect real, amplu comentat la știri, la vremea sa), cu scene greu de digerat, ca tăierea porcului, care - în Amintiri din Epoca de Aur - era tratată cu umor, abatorul (omniprezent anul acesta pe Croazetă, pe ecran), cu spitalul de la Cristi Puiu, din Moartea domnului Lăzărescu (unde asistenta era superba Monica Bîrlădeanu și doctorul, cinicul Mihai Brătilă) sau de la Corneliu Porumboiu cu al său Metabolism, cu căutarea copilului, care refuză să vorbească, în uma unui șoc, și care adesea dispare și e căutat ca la Constantin Popescu în Pororoca, cu puțin Liviu Ciulei și Pădurea spânzuraților, sau Ion Popescu-Gopo și De-aș fi Harap Alb (întâlnirea lui Florin Piersic cu un urs adevărat) - ambii cineaști de legendă, premiați la Cannes, cu o atmosferă mult mai încleștată și conflictuală decât în peisajul rural al lui Stere Gulea din Moromeții, cu un personaj rom (tratat chiar de țigan caftitor de către nemții unde muncește), care nu e Toma Cuzin ca în Aferim ci Marin Grigore, cu gândul la Morgen al lui Marian Crișan și drumul mereu spre Occident, sau cu violoncelul lui Judith State (care pe covorul roșu avea distincția lui Audrey Hepburn, că doar am aflat din Boy of Heaven că „Dumnezeu a lăsat pentru fiecare 40 de sosii”), și cel al lui Vlad Ivanov, din Concertul lui Radu Mihăileanu, cu scene în pat, à la Lucian Pintilie în Niki și Flo, ori biserica (alta decât la Daniel Sandu și Un pas în urma serafimilor…)
Hollywood Reporter decriptează R.M.N. ca fiind și România, fără vocale aș zice, deci una și mai aspră, pusă în imagini și replici, pe mai multe limbi, un Turnul Babel atemporal și înspământător.
Ca la 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, cineastul își definește filmul ca fiind întreaga lume, care - dacă nu s-ar ciondăni atât (interpretarea spuselor îmi aparține) - ne-ar fi mai bine.
Tilda Swinton a venit entuziasmată la Premieră. În Coreea de Sud a jucat pentru autorul Parazitului, Bong Joon-ho, alături de Domnu Bebe din 4,3,2… Iar ieri, în pelicula lui George Miller: Three Thousand Years of Longing/3000 de ani de dor, e minunată, alături de Idris Elba, într-un scenariu cu un duh, spiritual și cultivat, care îndeplinește dorințe rafinate, iubește și mai ales o încântă pe naratoloagă, un cuvânt care m-a fascinat și merită preluat. De văzut neapărat!
Copyright: fotografii puse la dispoziție de Cristian Radu Nema, regizorul documentarelor Junele Sihastru (2021), Cufărul (2019), Arhitectura României Mari (2017), O legendă vie (2007)
Părerea ta
Spune-ţi părerea