Alejandro Jodorowsky revine pe marile ecrane din Bucureşti la BIEFF 2014

BIEFF (10-14 decembrie) aduce în România cel mai recent film al maestrului cinema-ului de avangardă, Alejandro Jodorowsky. După o absenţă de aproape 25 de ani, „marele vrăjitor al midnight movies” (aşa cum este supranumit de publicaţia The Hollywood Reporter) revine pe marile ecrane cu lungmetrajul său din 2013, La danza de la realidad, care a avut premiera anul trecut în cadrul celebrei secţiuni canneze Quinzaine des Réalisateurs.

Continuând colaborarea de termen lung cu unul dintre cei mai admirabili parteneri ai săi, BIEFF prezintă publicului român, în colaborare cu Quinzaine des Réalisateurs, proiecţia-eveniment dedicată familei Jodorowsky: La danza de la realidad va fi precedat de premiera românească a debutului regizoral al fiului maestrului: The Voice Thief de Adan Jodorowsky. Adan Jodorowsky este de asemenea autorul muzicii în filmul tatălui său, iar Brontis Jodorowsky, celălalt fiu al maestrului, joacă rolul principal în La danza de la realidad. Evenimentul este realizat cu sprijinul Dacia şi al Institutului Cervantes.

Cunoscut pentru faimoasele sale filme suprarealiste din anii '60 şi '70 (El Topo, The Holy Mountain), Alejandro Jodorowsky creează o privire semi-autobiografică asupra copilăriei sale din orăşelul cilian Tocopilla, în anii '30. Filmul combină istoria personală a regizorului cu metafore, mitologie şi poezie, reflectând filosofia cineastului comform căreia realitatea nu este una obiectivă, ci mai degrabă un dans creat de către imaginaţia noastră.

The New York Times îl caracterizează astfel: „Amestecul de eleganţă vizuală şi perversitate aminteşte de Luis Buñuel, dar şi de compatriotul domnului Jodorowsky, Raúl Ruiz. Străzile din Tocopilla sunt îmbibate în acelaşi tip de realism magic ce a animat satul Macondo al lui Gabriel García Márquez de partea cealaltă a continentului, precum şi de un sentiment tragic al istoriei.” (A.O. Scott)

Adan Jodorowsky debutează cu drama experimentală barocă The Voice Thief, avându-i în rolurile principale pe Asia Argento şi pe fratele regizorului, Cristobal Jodorowsky. Filmul are loc într-un Miami mitic şi urmăreşte odiseea nocturnă a protagonistului, în căutarea vocii soţiei sale, cântăreaţă de operă. „Infuzat cu umor şi absurd, filmul (...) este în aceeaşi măsură un eseu axat pe căutarea esenţei umanităţii, pe cât este o contemplare a sinelui alienat într-o lume invadată de supra-sexualitate, rebeliune şi disperare”. (Ioana Mischie, Nisimazine)

Fidel misiunii sale de a promova cinema-ul experimental românesc, BIEFF aduce în atenţia publicului, dar şi a juriului Competiţiei Internaţionale, cele mai recente experimente vizuale autohtone. În acest an, BIEFF facilitează întâlnirea artiştilor români cu profesionişti europeni de calibru ai industriei de cinema: Anne Delseth – Membru al comitetului de selecţie al Quinzaine des Réalisateurs, Cannes Film Festival; Theus Zwakhals – Selecţioner al secţiunii de scurtmetraj, Festivalul Internaţional de Film Rotterdam; Jonathan Pouthier – Responsabil de programele de cinema, Centre Pompidou Paris; Marion Poeth – Director de program, Festivalul Cinedans Dance on Screen Amsterdam; şi Ileana Bîrsan – critic şi jurnalist de film.

Majoritatea titlurilor româneşti sunt premiere internaţionale, ce abordează cu incisivitate zone estetice puţin explorate, de obicei, în filmul autohton.

„Sub marca Warden Collective, în Daughter of the Earth folclorul românesc obţine un make-over al secolului XXI, sub semnătura lui Vlad Feneşan. Combinând costume tradiţionale şi tiparele lor vizuale cu estetica pixel (prezentă şi în sunetele 8-bit ale coloanei sonore electronice), filmul este o creaţie glitzy, plină de farmec dar şi jucăuşă.” (Andrei Tănăsescu, BIEFF)

O altă revizitare a mitologiei este lucrarea conceptuală Death By Diamonds & Pearls, semnată de Carioca Studio, un film ce „pune sub semnul întrebării ideea condiţiei umane în diferite perioade de timp şi interacţiunea noastră cu această apartenenţă spirituală. Acest lucru face ca publicul să se gândească la probleme legate de semnificaţia şi prezenţa miturilor în viaţa noastră în secolul XXI.” (Carioca Studio)

„I Will Never Walk Alone de Carmen Lidia Vidu (cunoscută pentru inovatoarele sale performance-uri multimedia) este o portavoce îndreptată către glasul nostru intern. Pe măsură ce tensiunea dezvăluită intre personalităţile interioare şi exterioare ale naratoarei revelează straturile singurătăţii ei, regizoarea ne aminteşte că nu suntem cu adevărat singuri.” (Andrei Tănăsescu, BIEFF)

Inspirat de dicteul lui Susan Sontag („timpul poziţionează în cele din urmă majoritatea fotografiilor, chiar şi pe cele mai amatoriceşti, la nivel de artă”), On Photography, de artistul vizual Alex Gâlmeanu, este un omagiu adus timpului, valorii pe care acesta o conferă obiectelor şi spectatorului ca mediator al acestora.

Poemul vizual Please Be Patient (While We Fuck You) de Andrei Popa este o metaforă despre societatea în care trăim şi direcţia în care se îndreaptă dacă este determinată exclusiv de profit.

„Silent Places este o colaborare inedită între coregraful-regizor Simona Deaconescu şi directorul de imagine Oleg Mutu, un dance-film bazat pe examinarea vieţii interioare a personajelor, surpinzând nedumeririle, întrebările şi temerile lor într-un moment de intimitate. Prin mişcare şi acţiune cele cinci personaje înfăţişează sentimente care se transformă în agonie, sunt oameni prizonieri ai libertăţii infinite într-un spaţiu infinit.” (Hotnews)

Secolul XX este distilat până la elementele sale esenţiale, în Cinescope, lecţia de istorie a lui Mircea Bobînă. Reamintind, din punct de vedere formal, de montajul intelectual al sovieticilor, precum şi de umorul ironic al lui Bruce Conner, imagini de arhivă si momente istorice sunt montate împreună pentru a rândui măretia şi condiţia omului modern.
Seria de experimente cinematice este continuată de două scurtmetraje foarte interesante ale unor studenţi ai Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti.

Încă o mostră a resemantizării creative a materialului found footage, Visul de aur de Alex Mironescu „este o încercare de a deconstrui procesul de comunicare propagandistică, surprinzând elementele non-verbale de limbaj al corpului, caracteristice lui Adolf Hitler, suprapuse pe discursul foarte original al lui Nicolae Ceauşescu, cu scopul de a observa tehnici eficiente de manipulare.” (Alex Mironescu)

Un film intim, chinuit de gânduri, Autism de Alexandru Petru Bădeliţă îşi întoarce privirea către forţele externe opresive (politică, religie), care împovărează sufletul omului. Prinşi între claustrofobia depresivă a tânărului protagonist şi apartamentul său, îl observăm urmându-şi rutina zilnică, în încercarea de a stăvili o anxietate în continuă creştere. Prin puterea expoziţiei, cinema-ul devine astfel un catharsis terapeutic atât pentru protagonist cât şi pentru spectator.