Titlul românesc este O călătorie însemnată, îndrăzneață, încântătoare, iar trailerul chiar creează așteptări și lasă impresia că vei urmări o dramă fantastică captivantă. Din păcate, însă, pelicula cu nume grele precum Colin Farrell, Margot Robbie și Phoebe Waller-Bridge pare că nu se hotărăște niciodată ce vrea să fie și înfățișează o narațiune stranie, inconsecventă, ce nu produce efectul scontat.
Regizorul Kogonada (care a mai colaborat cu Farrell și în distopia After Yang) propune un film cu potențial, care promitea multe încă din sinopsis. Doi străini, David (Colin Farrell) și Sarah (Margot Robbie), se întâlnesc din întâmplare la nunta unui prieten comun și, ghidați de un GPS cu tehnologie avansată, pornesc într-o călătorie în care retrăiesc momente cheie din trecut, cu speranța de a-și vindeca rănile și de a-și schimba viitorul. Curând, descoperă tot felul de uși apărute prin natură (ca în Outlander), care îi trimit înapoi în amintiri unde sunt puși să revizuiască scene din viața lor cu ochii și mintea de acum.
Scenariul scris de Seth Reiss își dorește să fie isteț și ingenios, dar nu reușește deoarece amestecă nepotrivit diverse genuri și tonuri și este lipsit de coerență în ceea ce privește narațiunea. Filmul încearcă să fie de toate: dramă, comedie (momente mai degrabă slăbuțe), romantic, fantastic, reconfortant și road movie în același timp, dar nu se remarcă în niciunul. Singurele secvențe cu adevărat emoționante apar atunci când protagoniștii retrăiesc, separat, fragmente dureroase din trecut.
Problema principală a filmului este faptul că totul se simte forțat: de la întâlnirea clișeică dintre David și Sarah, cu dragoste la prima vedere, până la lumea fantasmagorică creată lipsită de logică și reguli clare, în care totul trebuie acceptat de-a gata, atât de protagoniști, cât și de spectatori. La început, cei doi par ușor surprinși de GPS-ul cu iz de inteligență artificială care îi îndrumă dintr-un loc în altul, dar imediat se comportă ca și cum totul e perfect normal. Publicul, în schimb, va fi probabil mai atent în privința acestor aspecte și va dori mai multe explicații. În realitate, scopul este doar acela de a bifa câteva episoade dramatice și chiar traumatizante din trecutul lor pentru a împinge povestea spre un final fericit. Schimbarea ce se produce în deznodământ, însă, este bruscă și deloc justificată.
Cele mai puternice momente sunt cele în care fiecare e singur cu amintirile sale, având șansa de a spune și de a face ce nu au reușit la momentul inițial. Când sunt împreună, totuși, dinamica dintre Colin Farrell și Margot Robbie nu funcționează, iar relația lor romantică e searbădă, lipsită de chimie și neconvingătoare. Nu este neapărat vina lor (Farrell chiar încearcă să fie cât mai expresiv posibil în situațiile date), ci a faptului că au de interpretat niște personaje scrise simplist, fără adâncime, cu reacții previzibile și dialoguri neinspirate. Apariția episodică a lui Phoebe Waller-Bridge aduce câteva momente amuzante, mai ales prin abundența de înjurături gratuite rostite cu accent german și prin comicul de situație, dar nici acestea nu sunt suficiente dacă ne uităm la imaginea de ansamblu.
Punctul forte al filmului este imaginea semnată de Benjamin Loeb. El găsește cadre plăcute din punct de vedere estetic, cum e cel de la început, după ploaie, în care cerul puternic luminat se oglindește în asfaltul ud al parcării, cu cele două mașini și protagoniștii undeva în plan îndepărtat. Peisajele din timpul călătoriei, atât văzute prin parbriz, cât și atunci când merg prin natură către o altă ușă merită și ele menționate.
Cu toate că A Big Bold Beautiful Journey se bucură de o distribuție de invidiat și de o premisă interesantă, poveștii îi lipsește verosimilul (chiar și în contextul lumii fantastice în care se găsesc protagoniștii), iar Farrell și Robbie nu au cum să exceleze cu personajele și dialogurile pe care le primesc. Poate că filmul ar fi avut mai mult de câștigat dacă regizorul și scenaristul ar fi ales să se concentreze pe o singură direcție, în loc să testeze câte puțin din fiecare.
