Cu trei ani în urmă, am avut un exercițiu la facultate pe un fragment de scenariu ce avea să devină Atlasul Universului, unul dintre singurele filme românești pentru copii ale deceniului. M-a atins încă de atunci, dar nici nu se poate compara cu emoția trăită când urmărești producția pe marele ecran. Filmul de aventură a avut premiera mondială la Berlinale, în secțiunea Generation Kplus, unde a primit Mențiunea Specială a Juriului, și a fost proiectat, de asemenea, la Cannes, în programul Ecrans Juniors.
Atlasul universului s-a putut vedea la Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) joi, 18 iunie (Casa de Cultură a Studenților, ora 16:00) și sâmbătă, 20 iunie (Cinema Florin Piersic, ora 11:00). Distribuitorul TRIBE Films va lansa producția în cinematografe pe 25 septembrie.
Regizorul Paul Negoescu schimbă genuri de la un film la altul și cumva tot reușește să câștige inimile spectatorilor, fie că e vorba de comedia Două lozuri sau de drama thriller Oameni de treabă, unul dintre filmele mele românești favorite din ultimii ani. Acum a ales să aducă în fața publicului o aventură pentru întreaga familie, cu și despre copii, pe un scenariu scris în colaborare cu Mihai Mincan (Spre nord, Dinți de lapte). Filmul aduce aminte de Horia (r. Ana Maria Comănescu), cu diferența că acolo personajele se află la vârsta adolescenței.
Atlasul universului se concentrează pe Filip (Matei Donciu), un băiat de 10 ani de la sat, pasionat de fotbal, care își dorește o pereche nouă de teniși pentru că ai lui s-au rupt de la prea multe șuturi în minge. Mama lui (Andreea Grămoșteanu) vrea să îi îndeplinească dorința, așa că îi oferă suma de bani necesară și îl trimite la cumpărături împreună cu tatăl său (Marin Grigore), un iubitor al dulcelui grai românesc care presară câte o zicală pseudo-inteligentă odată la câteva replici. Dar adultul responsabil se „pierde” pe drum, iar copilul, determinat să își ducă misiunea la îndeplinire, pleacă singur la oraș. Acolo achiziționează ultima pereche de pantofi sport din modelul râvnit, dar realizează ulterior că amândoi sunt pentru același picior. Prea speriat să fie certat că s-a întors cu mâinile goale, el pornește în căutarea lui Miron din Grăbenișu, despre care află că ar fi fi cumpărat cei doi pantofi pentru stângul.
Satele idilice, peisajele sublime și natura neîmblânzită sunt surprinse în toată splendoarea lor de camera Anei Drăghici, iar muzica semnată de Marius Leftărache potențează și mai puternic sentimentul de nostalgie. Pentru cei care am avut privilegiul să ne petrecem măcar o parte din copilărie la țară și să ne mapăm propriul atlas al universului, acest film reprezintă o întoarcere în timp, în vremuri mai simple, fără griji sau tehnologie. O lume de basm în care pericolele există, dar personaje pozitive și prieteni se vor găsi mereu pentru ajuta protagonistul să meargă mai departe.
Farmecul filmului rezidă în interpretarea naturală, înduioșătoare și plină de haz a actorului principal, a celorlalți copii, dar și a cățelului Ricky, un companion de nădejde găsit în drumul său - se spune că filmările cu actori copii și animale sunt cele mai dificile, dar echipa de producție ne-a asigurat la Q&A-ul de la TIFF că sunt doar mituri, cu puțin noroc. Dialogurile inteligente și întorsăturile neașteptate de situație poartă publicul printr-un carusel de emoții, și nu doar o dată m-am trezit cu lacrimi în ochi, pentru ca apoi să râd în hohote, pentru ca apoi să plâng din nou, o experiență pe care nu am trăit-o cu niciun alt film vizionat anul acesta.
O poveste plină de inocență și umor ce atinge și teme mai triste precum emigrația, alcoolismul și neglijența părinților, Atlasul universului a apărut într-un moment în care cinematografia românească duce lipsă de filme pentru copii, a reamintit audienței de toate vârstele de magia copilăriei și a deschis drumul unor alte titluri pentru cei mici ca Pericol și Olguța, aflate în prezent în pre-producție.
