Lena Vurma își face debutul în regia de lungmetraj, alături de colaboratorul ei recurent Thor Klein, cu Leonora în lumina dimineții. Drama, o coproducție între Germania, România, Mexic și Marea Britanie, a fost proiectată în cadrul Festivalului de Film de la München și expune viața tumultoasă a artistei titulare, pornind de la relația pasională cu germanul Max Ernst și ajungând până la anii ei de liniște în Mexic. Din distribuție face parte și actorul român de origine maghiară István Teglas, în rolul fotografului Chiki Weisz, dar și Cătălin Jugravu, în rolul lui Salvador Dalí.
Leonora în lumina dimineții s-a putut vedea la Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) duminică, 14 iunie (Cercul Militar, ora 20:45) și luni, 15 iunie (Cinema ARTA Cluj, ora 12:00). Distribuitorul Transilvania Film a lansat producția în cinematografe pe 12 iunie.
Filmul se deschide ca o veritabilă peliculă din anii ’50, cu aceeași estetică vintage, cu un peisaj monumental de o frumusețe rară și cu o mașină de epocă „gonind” pe mica șosea dintre copaci, astfel că devine ușor să plasăm temporal acțiunea încă dinainte ca textul galben introductiv să apară pe ecran - 1951, Mexic. Chiki, soțul ei, o aduce pe Leonora (Olivia Vinall) într-un loc special și, din discuția cu Doctorul Luis (Luis Gerardo Méndez), ascultată de ea de după fereastră - și arătată la final dintr-o altă perspectivă, descoperim cât de îngrijorat este de condiția în care aceasta se află. Apoi scenariul scris de regizori în colaborare cu Elena Poniatowska ne trimite înapoi în trecut, în anii ’30, pentru a înțelege cum s-a ajuns la acel moment cheie.
Împărțit în capitole ilustrate cu imagini specifice stilistic tarotului - toate fiind simboluri folosite de protagonistă în opera ei - Leonora în lumina dimineții începe (din punct de vedere cronologic) cu primul element, legat de copilărie: calul. Idila ei cu Max Ernst se află în plină ascensiune, iar aceasta îi povestește despre un cal de lemn pe care tatăl său l-a ars pentru a o împiedica să mai vorbească cu animalele. Însă comportamentul ei rebel nu poate fi oprit atât de ușor. Artista privește lumea printr-un mod atipic ce îi sporește creativitatea și o face să se remarce în cercurile suprarealiste, dar în același timp o vulnerabilizează în fața potențialelor tragedii, inevitabile în contextul politic volatil din perioada respectivă.
Șederea cu bărbatul visurilor ei în sudul Franței, unde lucrează împreună și se inspiră reciproc, se întrerupe brusc atunci când Max este arestat, considerat a fi un străin periculos din cauza naționalității sale. Acest eveniment o aruncă pe Leonora într-o spirală a disperării, izolării și neputinței, din care nu iese decât atunci când prietena ei Remedios Varo (Cassandra Ciangherotti) o anunță că naziștii urmează să invadeze țara și că trebuie să plece împreună în Spania, unde situația pare parțial mai optimistă, chiar dacă regimul lui Franco ia deja amploare. Acolo, emoțiile ei negative, potențate mereu de universul sonor și muzica filmului, ies la suprafață prin halucinații repetate cu o hienă agresivă (un alt simbol recurent), motiv pentru care i se aplică un tratament cu șocuri în sanatoriu. Totuși, aceeași hienă o conduce, în cele din urmă, la liniște sufletească.
Leonora în lumina dimineții reprezintă un deliciu vizual datorită imaginii semnate de Tudor Vladimir Panduru, dar și o mărturie a rezilienței și a spiritului creator. Leonora Carrington s-a opus complet ideii suprarealiste cum că „femeile sunt mai valoroase ca muze” și a reușit să își facă un nume în lumea artei în ciuda greutăților cu care s-a confruntat. Din păcate, prea puțin se vorbește despre ea în prezent. Producția funcționează astfel și ca o recuperare a unei istorii individuale recente, întrucât oferă expunere unei artiste fascinante și duce mai departe moștenirea ei. Atât munca sa, cât și viața trăită, merită să captiveze și să inspire spectatori din toate colțurile lumii, în special cu filosofia ei principală: „În viață, trebuie să faci ceea ce îți dorești. Altfel, vei începe fiecare propoziție cu «Mi-aș fi dorit să…»”.
